Tranziția spre democrație - Republica Moldova

A. ARGUMENT

De la dezintegrarea URSS, adică din 1991 și până în prezent, Republica Moldova a realizat un progres evident în consolidarea instituţiilor sale de stat, militare și civile, făcându-se observată pe harta geopolitică a Europei, dar mai puţin pe hărţile mentale ale decidenţilor politici din Occident. Spre deosebire de baltici, care s-au întipărit în imaginea publicului European ca un grup coesiv de naţiuni libere, distincte de rudele lor vecine mai sărace (belaruși, ruși sau ucraineni), Republica Moldova a fost contemplată cu prudenţă, uneori chiar neglijată cu desăvârșire, astfel încât atunci când importanţi demnitari ai UE și-au amintit din nou, după 2003, despre originile post-sovietice ale acestei republici, diplomaţia de la Chișinău s-a simţit ofensată.

Politica uitării și ambiguitatea au fost principalele atitudini prin care Occidentul a încercat să închidă orice posibile asocieri între traiectoria Republicii Moldova și ale celor 3 ţări Baltice chiar de la desprinderea lor de URSS și restaurarea statalităţilor. Aici însă se epuizează asemănările care se puteau face între traiectoria urmată de Chișinău și cele urmate de Vilnius, Riga sau Tallinn. Occidentul nu a tolerat o singură zi – după recăpătarea independenţei de către aceste state – prezenţa trupelor rusești pe teritoriul acestora, în timp ce, până și recunoașterea independenţei Republicii Moldova era condiţionată, în toamna anului 1991, de semnarea unui acord de prietenie cu Federaţia Rusă și aderarea la CSI. Cele mai importante instituţii ale comunităţii occidentale (UE, CSCE, ONU) au rămas în expectativă chiar și atunci când mercenari străini și forţele militare ale Federaţiei Ruse se implicau deschis și masiv în sprijinul unei sângeroase rebeliuni militare în Republica Moldova contra statului pe care ONU îl recunoscuse doar cu câteva zile înainte.

Disoluţia rapidă a URSS a provocat efectul unei „descentralizări” masive a puterilor politice și militare în fostele republici unionale, creând totodată impresia unui vacuum de securitate lipsit de orice fel de garanţii de stabilitate. Spre deosebire de baltici, care reușiseră să preia rapid și elastic controlul asupra elementelor de bază ale suveranităţii de stat în ţările lor cu susţinerea entuziastă, deplină și necondiţionată a Occidentului, ceea ce le-a permis să evacueze definitiv, în mai puţin de 2 ani și fără victime toate trupele militare străine de pe teritoriul lor suveran, devenind astfel cu adevărat libere și deschise spre integrarea cu instituţiile occidentale, Republica Moldova s-a ciocnit de o rezistenţă militară acerbă în raioanele estice ale teritoriului său, puternic susţinută de grupuri influente din Rusia și Ucraina.

Ignorată de Occident și slăbită pe plan intern de absenţa unei identităţi atractive a statalităţii sale, Republica Moldova a căutat zadarnic să fie auzită în diverse capitale europene unde erau identificate, însă, doar două priorităţi necondiţionate: diminuarea pericolului atomic, asociat cu demoralizarea rapidă a fostelor unităţi militare strategice sovietice, și emanciparea statelor baltice, regimul sovietic al cărora nu a fost niciodată recunoscut de Occident. Situaţia incertă din teritoriile ex-sovietice, conflictele interne și tensiunile interetnice de diferită intensitate au agravat criza economică generală și conflictele legate de schimbarea formelor de proprietate în Republica Moldova.

Complexitatea problemelor cu care se ciocnește societatea noastră este de-a dreptul uriașă, prin urmare și efortul elitelor politice, culturale și economice care o reprezintă trebuie să fie pe măsură. Analizând anatomic o serie de crize de funcţionare și instabilităţi care „bântuie” și astăzi sistemul politic existent în Republica Moldova, acest studiu invită la reflecţie și acţiune pe măsura acestui efort temerar şi extrem de util.

B. CONSTRUCŢIA TEORETICĂ A CERCETĂRII

1. Obiectivele cercetării

Cercetarea de faţă îşi propune să analizeze unele aspecte ale tranziţiei moldoveneşti apelând la un factor important, şi anume – factorul identitar. Însă, pentru a înţelege dificultăţile cu care se desfăşoara procesele de tranziţie în spatiul post-sovietic, în încercarea unor societăţi şi statalităţi relativ tinere, precum cea a Republicii Moldova, de a se debarasa de sechelele experienţei totalitare, care mai marcheaza încă istoria acestui stat, spre o consolidare democratică ireversibilă, trebuie să axăm această cercetare pe condiţiile, conceptele și efectele politicilor de securitate în stat, și în Republica Moldova, în mod particular, interesându-ne și modul în care aceste ameninţări influenţează funcţionarea instituţiilor civile și militare în Republica Moldova, precum și pericolul ridicat de riscurile reziduale și influenţa factorilor externi.

Totodată, cercetarea de fata isi propune să analizeze evoluţia reformei sectorului de securitate în Republica Moldova, raportând riscurile și pericolele, general cunoscute ţărilor în tranziţie,la specificul ţării noastre.

2. Întrebările cercetării

Din punct de vedere teoretic, cercetarea de fata porneste de la o serie de interogatii analitice atat cu caracter normativ cat si cu carater empiric precum:

Ce rol joacă factorul identitar în Republica Moldova, în procesul de tranziţie spre democraţie?

Există pericole reale pentru sistemul securităţii civile ale Republicii Moldova?

Cine poate asigura mai bine securitatea și în numele cui?

Cum delimităm aceste pericole de securitate „existenţiale”de altele, mai minore, sau de ordin secundar?

Fără îndoială, în cadrul relaţiilor internaţionale, suveranitatea se referă la autoritate și putere; cine decide, ce decide și cum și în numele cui?

3. Ipotezele ştiinţifice

a. Factorul identitar

H0. Nu există nici o legătură între obiectivele politice ale popoarele ex-sovietice (care încă se află în proces de desovietizare) şi Rusia (condusă de dorinţa excacerbare a sentimentelor naţionale) în politica internaţională.

HI. Cu cât dorinţa Rusiei de întervenţie în problemele interne ale popoarele ex-sovietice este mai mare, cu atât mai mult aceste popoare ex-sovietice vor milita pentru respectarea autonomiei.

b. Identitatea etnică şi religioasă

H0. Nu există nici o legătură între dorinţa de conveţuire între graniţele aceluiaşi stat a populaţiei moldoveneşti, majoritară, cu cea a minorităţilor din Republică.