UE ți Tinerii

Argument

Mi-am îndreptat atenţia asupra acestei teme în primul rând pentru că fac parte din categoria celor tineri, şi în al doilea rând pentru că am fost interesată de felul în care sunt catalogaţi tinerii din spaţiul european şi de felul în care Uniunea Europeană sprijină diverse programe destinate tinerilor, programe care ajută la dezvoltarea mediului educativ şi la transformarea tuturor studenţilor în studenţi europeni.

Tinerii şi-au spus părerea în mod limpede: ei doresc să fie ascultaţi şi consideraţi ca interlocutori deplini în ceea ce priveste fenomenul de integrare europeană; ei vor să contribuie la construirea Europei şi să influenţeze dezbaterea asupra viitorului ei. A venit timpul ca tineretul să fie considerat o forţă pozitivă, cu alte cuvinte trebuie să li se acorde acestora mijloacele necesare de a-şi exprima ideile şi de a le confrunta cu ideile similare ale celorlalţi participanţi la societatea civilă.

Consultările organizate în scopul pregătirii evoluţiei Uniunii Europene, reflecţiile angajate asupra formelor „de guvernare”, trebuie în mod egal să-i includă pe cei ce vor prelua mâine ştafeta. Proiectul european este într-o continuă transformare şi într-o permanantă dezbatere: pentru a progresa are nevoie de ambiţie, de un veritabil entuziasm, dar şi de adeziunea tineretului la valorile pe care le sprijină.

Tinerii europeni au un cuvânt important de spus întrucât ei sunt primii afectaţi de evoluţiile economice, de dezechilibrele demografice, de globalizare sau de diversitatea culturală. Tocmai lor li se cere să creeze alte forme de relaţii sociale, alte modalităţi de exprimare a solidarităţii, de confruntare cu diferenţe şi de împlinire în acelaşi timp cu apariţia noilor incertitudini.

1. Uniunea Europeană – scurt istoric

1.1 Ce este Uniunea Europeană?

Uniunea Europeană este o entitate politică, socială şi economică , dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 de ţări. Este considerată a fi o construcţie sui generis situându-se între federaţie şi confederaţie. Scopul Uniunii Europene este cel al asigurării păci, stabilităţii şi prosperităţii cetăţenilor acestora, în cadrl unui proces continuu de integrare bazat pe scopuri economice, politice şi sociale comune.

Scopurile principale ale Uniunii au fost consacrate în Actul Unic European (1987), Tratatul Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht 1992), Tratatul de la Amsterdam (1997), Tratatul de la Nisa (2001) şi Tratatul de la Lisabona(2007).

Principalele scopuri declarate ale UE sunt: promovarea progresului economic şi social; confirmarea identităţii UE la nivel internaţional; introducerea cetăţeniei Uniunii; menţinerea şi dezvoltarea Uniunii ca o regiune a libertăţii, securităţii şi justiţiei, în care se asigură circulaţia liberă a persoanelor; menţinerea acquis-ului comunitar în întregime şi consolidarea acestuia.

Membru al Uniunii Europene poate să devină orice stat european care respectă principiile democratice: „principiul libertăţii, democraţiei, respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi supremaţia legii” .

Ideea creării unei uniuni europene solide, coerente si acceptabile pentru toate statele Europei are o istorie destul de lungă, ale cărei începuturi sunt foarte greu de plasat . Aşa cum afirma Grete Tartler în lucrarea sa „Identitate europeană” , construcţia europeană s-a conturat ca un concept spiritual, începând cu Novalis, care încerca să oprească dezintegrarea Sacrului Imperiu Roman prin utopia unei reunificări politic-cultural-religioase până la jumătatea secolului al XX-lea. Cu toate că ideea unei federaţii europene era discutată încă de la sfârşitul Evului Mediu, iar unele forme de Uniune apar încă din Antichitate, proiectele cele mai importante apar în perioada înfiinţării statelor naţionale, având scopul de a menţine pacea şi securitatea între ţările europene.

Scurt istoric:.

Evenimente importante ale construcţiei europene în ordine cronologică sunt:

• 1950, 9 mai: Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei, inspirat de Jean Monnet, propune planul ce va sta la baza Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului sau CECO („Declaraţia Schuman”)

• 1951, 18 aprilie: este semant Tratatul de la Paris pentru constituirea CECO, de către Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda

• 1953, 10 februarie: piaţa comună a cărbunelui şi oţelului devine funcţională. Cele şase state fondatoare înlătură barierele vamale si restricţiile cantitative cu privire la materiile prime menţionate.

• 1954, 30 august: proiectul de tratat pentru crearea unei comunităţi politice europene eşuează, odată cu respingerea de către Parlamentul Franţei a tratatului asupra Comunităţii Europene a Apărării.

• 1957, 25 martie: sunt semnate tratatele care instituie EURATOM şi CEE. Tratatele intră în vigoare la 1 ianuarie 1958.

• 1967, 1 iulie: intră în vigoare Tratatul de constituire a unui singur Consiliu şi a unei singure Comisii a Comunităţii Europene.

• 1981, 1 ianuarie: Grecia aderă la Comunităţile Europene

• 1986, 1 ianuarie: Portugalia şi Spania aderă la Comunităţile Europene

• 1987, 1 iulie: intră în vigoare Actul Unic European, care adaugă cooperarea politică celei economice

• 1993, 1 noiembrie: Intră în vigoare Tratatul privind Uniunea Europeană. Comunităţile Europene (CECO, EURATOM şi CEE), împreună cu Politica externă şi de securitate comună şi Justiţia şi afacerile interne reprezintă cei trei piloni ai UE