Uniunea Europeană în Valuri de Aderare

Introducere Principalele obiective pentru aderare :

- promovarea progresului economic şi social (piaţa unică a fost instituită în 1993, iar moneda unică a fost lansată în 1999);

- să afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaţională (prin ajutor umanitar pentru ţările nemembre, o politică externă şi de securitate comună, implicare în rezolvarea crizelor internaţionale, poziţii comune în cadrul organizaţiilor internaţionale);

- să instituie cetăţenia europeană (care nu înlocuieşte cetăţenia naţională dar o completează, conferind un număr de drepturi civile şi politice cetăţenilor europeni);

- să dezvolte o zonă de libertate, securitate şi justiţie (legată de funcţionarea pieţei interne şi în particular de libera circulaţie a persoanelor);

- să existe şi să se consolideze în baza dreptului comunitar (corpul legislaţiei adoptate de către instituţiile europene, împreună cu tratatele fondatoare);

Cinci instituţii sunt implicate în conducerea Uniunii Europene: Parlamentul European (ales de către popoarele statelor membre), Consiliul (reprezentând guvernele statelor membre), Comisia (executivul şi organismul cu drept de a iniţia legislaţie), Curtea de Justiţie (care asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar), Curtea de Conturi (responsabilă de controlul folosirii fondurilor comunitare). Aceste instituţii sunt sprijinite de alte organisme: Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor (organisme consultative care acordă sprijin ca poziţiile diferitelor categorii sociale şi regiuni ale Uniunii Europene să fie luate în considerare), http://www.euro-ombudsman.eu.int/ (care se ocupă de plângerile cetăţenilor cu privire la administraţia la nivel european), Banca Europeană de Investiţii (instituţia financiară a UE) şi http://www.ecb.int/ (răspunzătoare de politica monetară în zona euro).

Procesul de extindere a UE

Uniunea Europeană este rezultatul unui proces de cooperare şi integrare care a început în 1951 între şase state europene: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda. După patru valuri de aderări (1973: Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie; 1981: Grecia; 1986: Spania şi Portugalia; 1995: Austria, Finlanda şi Suedia), UE are acum 15 State Membre şi se pregăteşte pentru cea de a cincea extindere, către Europa Centrală şi de Est. Acest proces are ca scop extinderea paşnică a zonei de stabilitate şi prosperitate către noi membri. În martie 1998 cea de a cincea extindere a fost lansată în mod oficial, cuprinzând următoarele 13 state: Bulgaria, Cipru, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, România, Slovacia, Slovenia, Ungaria şi Turcia.

• 1991: se semnează Acordurile Europene cu Ungaria şi Polonia;

• 1993: se semnează Acordurile Europene cu Bulgaria, Cehia, România şi Slovacia;

• 1994: Ungaria şi Polonia înaintează cererea de aderare la UE

• 1995: se semnează Acordurile Europene cu Estonia, Letonia şi Lituania;

Bulgaria, România, Slovacia, Estonia, Letonia şi Lituania înaintează cererea de aderare la UE

• 1996: Cehia înaintează cererea de aderare la UE; Slovenia semnează Acordul European şi Înaintează cererea de aderare la UE

• 1997: Este adoptata Agenda 2000, care are o secţiune referitoare la extinderea UE; este prezentat punctul de vedere al Comisiei asupra lansării procesului de aderare şi asupra consolidării strategiei de pre-aderare. Sunt publicate opiniile Comisiei cu privire la cererile de aderare la Uniunea Europeană ale ţărilor candidate, bazate pe Criteriile de la Copenhaga

• 1998: Pe 31 martie încep negocierile cu şase state candidate (Cipru, Ungaria, Polonia, Estonia, Republica Ceha şi Slovenia)

• 1998: Pe 4 noiembrie sunt publicate primele Rapoarte Anuale (privind stadiul îndeplinirii criteriilor de aderare).

• 1999: martie, Consiliul European de la Berlin adopta deciziile privind fondurile de pre-aderare şi cheltuielile legate de aderare.

• 1999: 13 octombrie, Comisia Europeană adopta a doua serie de rapoarte anuale şi revizuieşte parteneriatele pentru aderare.

• 1999: 10-11 decembrie, Consiliul European de la Helsinki decide să deschidă negocierile de aderare cu încă şase ţări candidate: Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta, România şi Slovacia, şi acordă Turciei statutul de ţară candidată la UE

• 2000: Are loc, la Bruxelles, sesiunea de deschidere a Conferinţelor Interministeriale cu privire la negocierile de aderare ale Maltei, României, Slovaciei, Letoniei, Lituaniei şi Bulgariei. Ţările candidate sunt atenţionate cu privire la importanţa următoarelor aspecte:

o adoptarea oficială şi aplicarea acquis-ului comunitar

o asigurarea unei bune funcţionări a pieţei interne, în concordanţă cu politice Uniunii Europene, o atenţie specială acordându-se domeniilor agriculturii, justiţiei şi afacerilor interne şi protecţiei mediului

o alinierea la practicile Uniunii Europene în ceea ce priveşte relaţiile cu terţe state şi organizaţii internaţionale

De asemenea, statele candidate au primit asigurări ca fiecare cerere de aderare va fi evaluată în funcţie de meritele proprii. Ţările candidate şi-au prezentat obiectivele strategice determinate de aspiraţiile politice, culturale şi socio-economice în perspectiva aderării.

• 2000: 8 noiembrie, Comisia Europeană adoptă o nouă serie de Rapoarte Anuale privind progresul înregistrat de ţările candidate.

• 2000: La summitul de la Nisa, din 7-11 decembrie, Statele Membre au adoptat o nouă formulă instituţională a Uniunii Europene. Tratatul de la Nisa reprezintă o premisă necesară a procesului de extindere, întrucât conţine prevederi referitoare la echilibrul puterii şi procesul decizional în cadrul Uniunii, în contextul unei structuri cu 27 de State Membre.

• 2001: La 26 februarie Tratatul a fost adoptat de către guvernele Statelor Membre. Tratatul va intra în vigoare după ratificarea sa de către toate parlamentele naţionale

• 2001: 13 noiembrie, Comisia Europeană adoptă Rapoartele Anuale şi reînnoieşte Parteneriatele de Aderare.