Valori Politice Fundamentale

„Lumea valorilor” nu este o lume suprasensibilă şi supraumană, în afara societăţii şi istoriei ei şi nici una a arbitrariului şi subiectivităţii, a manifestării nedeterminate a afectelor, dorinţelor, pasiunilor sau voinţei individuale . Modalitate specific umană de însuşire, structurare şi modelare a realului, rod al creaţiei umane în cadrul societăţii şi al istoriei, lumea valorilor este alcătuită dintr-o multitudine caleidoscopică de valori, de o mare diversitate tipologică cu semnificaţii, funcţii şi eficacitate tot atât de variate în viaţa socială în ansamblu, ca şi în cea individuală. Sociologul francez Emile Durkheim afirma că valorile sunt produse sau creaţii ale socialului, că societatea este sursa tuturor valorilor, că în afara societăţii ele nu au fiinţă. Din această perspectivă, Durkheim consideră că valorile sunt creaţii ale conştiinţei colective, fapt care explică obiectivitatea lor, puterea lor de a se impune ca norme sociale şi nu numai strict individuale.

Ovidiu Trăsnea consideră că valorile politice sunt anumite relaţii, instituţii, idealuri, etc., rezultate ale practicii social-politice transformatoare, creatoare ale forţelor progresiste, corespunzând cerinţelor progresului social şi ale dezvoltării pe scară socială a personalităţii umane. Valorile politice joacă un rol cu totul deosebit în viaţa socială, deoarece realizarea lor constituie premisa înfăptuirii aspiraţiilor fundamentale şi a idealurilor forţelor progresiste .

Sergiu Tămaş defineşte valorile politice ca valori create şi realizate în practica politică cum sunt libertatea, egalitatea, suveranitatea, echitatea socială, ordinea, democraţia, independenţa, patriotismul şi altele care răspund aspiraţiei de organizare mai bună a relaţiilor dintre membrii unei comunităţi. În sfera valorilor politice intră instituţii, relaţii, idei şi idealuri considerate de grupurile sociale sau de societate în întregul ei ca fiind capabile să contribuie la realizarea ţelurilor urmărite de un sistem politic într-un anumit moment istoric. Sistemele politice existente în lume se deosebesc sau se aseamănă prin valorile pe care le îmbrăţişează. La rândul lor, diverse grupuri şi clase din interiorul fiecărei societăţi adoptă şi militează pentru anumite valori. Valorile politice îndeplinesc rolul unor jaloane în viaţa politică orientând acţiunile politice, mobilizând masele în jurul anumitor obiective politice, ca idealuri ce incită la acţiune (libertate, democraţie, etc.). De asemenea, valorile politice servesc drept criterii în procesele de opţiune politică. Astfel valorile politice sunt atât valori-mijloc, cât şi valori-scop. Opţiunile din sfera valorilor sunt decisive pentru organizarea vieţii societăţii pe baze democratice sau pentru a deschide drumul unor regimuri autoritare. Valorile politice sunt, în consecinţă, o sursă de tensiuni şi conflicte care pot fi depăşite prin restructurări aduse sistemului de valori .

Problematica actuală a valorilor şi normelor politice este deosebit de complexă şi de controversată. Se face o distincţie între o abordare sociologică (şi politologică) şi una axiologică a valorilor. În prima accepţiune, prin valoare s-ar putea înţelege un obiect material sau ideal, real, sau imaginar, grupurile, unităţile sociale adoptă o atitudine de preţuire şi respect, atribuindu-le un rol important pentru viaţa lor şi a căror realizare şi păstrare o consideră drept o datorie a lor. Păstrarea şi cultivarea valorilor este indispensabilă pentru menţinerea coeziunii interioare a grupului, a unităţii sociale. M. Duverger menţiona în problema legitimităţii că trebuie să se pornească nu de la judecăţi de valoare, de la convingerile proprii, ci de la sensul dominant şi valorizat în ţara dată şi la momentul respectiv. O asemenea distincţie o susţine şi Carl J. Friedrich când analizează valorile ca sursă a autorităţii: valorile sunt fapte date prin experienţa individului care este confruntat cu ele şi, prin urmarea ar trebui să se deosebească între valori ca fapte obiective şi judecăţile de valoare care ar fi fenomene subiective .

Abordarea axiologică a valorii are drept temei experienţa istorică, situaţia socială, interesele fundamentale, ideologice în funcţie de care grupul social, comunitatea umană, societatea discerne între valori şi nonvalori sau antivalori. O. Trăsnea şi Nicolae Kallos consideră valori politice doar acele relaţii, instituţii, idei sau idealuri care satisfac cerinţele dezvoltării libere şi echitabile a personalităţii umane, a colectivităţilor şi a umanităţii. Progresul politic stă în transformarea procesuală a statului într-un cadru propice pentru o tot mai liberă afirmare a forţelor creatoare ale omului. Libertatea – sublinia Marx - constă în transformarea statului dintr-un organ situat deasupra societăţii într-unul cu totul subordonat ei. Oamenii domină statul în măsura în care activitatea acestuia este pusă nemijlocit în serviciul satisfacerii nevoilor şi năzuinţelor lor, exprimă şi încorporează puterea lor, se află sub controlul lor. Fiecare sistem sau regim politic optează pentru un set de valori prin care se legitimează. O asemenea opţiune înseamnă o selecţie, care este inevitabilă nu numai ideologic, ci şi concret-istoric: a pretinde că poţi realiza toate valorile în măsură egală, este nu numai o demagogie iresponsabilă, dar a tinde spre un asemenea ţel, ignorând posibilităţile istorice concrete, înseamnă a accepta eşecul lamentabil . Valorile politice sunt create, generate de şi prin practică, activitatea politică, una din formele specifice de obiectualizare a forţelor creatoare ale omului, distingându-se astfel între valori declarate sau postulate şi cele realizate ca atare. Valorile declarate sau postulate au şi ele semnificaţia lor, deşi decisivă rămâne activitatea angajată în realizarea lor. Aceasta pentru că valorile politice fundamentale – libertatea, egalitatea, suveranitatea, echitatea socială, etc. care constituie şi cadre ale activităţii social-politice – reprezintă o îmbinare specifică a idealului şi realului; de aici şi funcţia lor normativă. Asemenea valori politice sunt, pe de o parte, prezente efectiv, în grade şi forme determinate de condiţiile istorice concrete, în sfera existenţei sociale şi politice şi, pe altă parte, în calitatea lor de idealuri, joacă un rol de etalon al activităţii social-politice, de standarde ale comportamentului politic.