Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional

Proiect
9/10 (2 voturi)
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 84 în total
Cuvinte : 27601
Mărime: 110.43KB (arhivat)
Cost: 11 puncte
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Lect. univ. dr. Lucian DIRDALA
Universitatea „ Mihail Kogălniceanu,, Iaşi – Facultatea de Drept Specializarea Relaţii Internaţionale şi Studii Europene

Cuprins

CUPRINS

PREAMBUL 3

CAPITOLUL I – CADRUL INSTITUŢIONAL AL UNIUNII EUROPENE

1. CONSIDERATII GENERALE 8

1.2 COMISIA EUROPEANĂ 8

1. 3 CONSILIUL UNIUNII EUROPENE 22

1.4 PARLAMENTUL EUROPEAN 37

CAPITOLUL II – PROCESUL DECIZIONAL ÎN CADRUL UE

2.1 CONSIDERATII GENERALE 50

2.2 PROCEDURA DE CODECIZIE 51

2.3 PROCEDURA DE CONSULTARE 61

2.4 AVIZUL CONFORM 64

2.5 PROCEDURA DE COOPERARE 65

2.6 PROCEDURA COMUNITARĂ CU PRIVIRE LA PROBLEMELE BUGETARE 68

2.7 MODIFICARI ALE PROCESULUI DECIZIONAL 69

2.8 CONCLUZII 70

CAPITOLUL III - PROCESUL DE INTEGRARE EUROPEANĂ

3.1 EXTINDEREA INTEGRĂRII EUROPENE 71

3.2 ADÂNCIREA INTEGRĂRII EUROPENE 74

3.3 CONCLUZII FINALE 81

Extras din document

PREAMBUL

Lucrarea de faţă îţi propune să prezinte raporturile care se stabilesc între procesul decizional şi cel de extindere ,respectiv integrare si măsura în care viitorul UE este influenţat de complexitatea instituţiilor Uniunii Europene.

Capitolul I face o descriere detaliată a ,, triunghiului instituţional,, al Uniunii Europene.

Capitolul II prezintă procesul decizional si modificările aduse de Tratatele UE.

In ultimul capitol se prezintă procesul de extindere si integrare precum si rezultatele reformei instituţionale cu privire la procesul decizional.

Ideea unei Europe unite a fost susţinută de-a lungul secolelor de împăraţi şi intelectuali deopotrivă, dar numai după cel de-al doilea război mondial statele europene au instituţionalizat forme de cooperare internaţională, cu competenţe în domenii specifice, cum ar fi: Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE)1, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)2, Uniunea Europei Occidentale (UEO). Aceste organizaţii au pus bazele unei solidarităţi mai strânse între statele europene, dar încă manifestau trăsăturile clasice ale unei uniuni a statelor şi ale cooperării interguvernamentale.

Începutul procesului de integrare europeană - caracterizat prin trăsături originale şi specifice, care constituie baza actualei structuri a Uniunii Europene - poate fi considerat anul 1950, când ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus implicarea câtorva state europene într-un proiect de cooperare mai strânsă, comparativ cu formele tradiţionale existente la acel moment. Acest nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate către o organizaţie cu puteri de constrângere asupra membrilor săi. Iniţiativa a constat în integrarea producţiei de cărbune şi oţel a Franţei şi Germaniei, în cadrul unei organizaţii deschise participării şi altor state europene. Printre promotorii ideii unei Europe unite, acesta a fost primul pas către o cooperare largită: o integrare sectorială ce ar fi putut influenţa şi alte

sectoare economice. Aceasta era ideea declarată, însă obiectivul politic imediat îl constituia

alipirea Germaniei la Europa şi eliminarea rivalităţilor existente între Franţa şi Germania

privind zonele strategice ale Ruhr-ului şi Saar-ului.

În 1951, negocierile desfăşurate între şase ţări – Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda – au condus la semnarea Tratatului de la Paris, prin care se înfiinţa

Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Comparativ cu alte organizaţii

internaţionale existente la acel moment, principalul element de noutate îl constituia caracterul supranaţional al acestei Comunităţi, reprezentat de transferul de competenţe către o instituţie (Înaltă Autoritate3) responsabilă cu luarea de decizii, independent de consensul Statelor Membre (SM).

O altă iniţiativă sectorială este reprezentată de crearea unei Comunităţi Europene de Apărare (CEA)4, iniţiativă care a eşuat însă, datorită faptului că Tratatul aferent - semnat în 1952 – nu a fost niciodată ratificat de către Parlamentul Franţei.

O relansare în forţă a „iniţiativei europene” a avut loc în anul 1955, în cadrul conferinţei de la Messina, la care miniştrii afacerilor externe ai CECO au căzut de acord asupra înfiinţării unei uniuni economice bazată pe o piaţă comună şi asupra creării unei organizaţii pentru energia atomică. O comisie de experţi condusă de Paul–Henry Spaak, ministrul belgian al afacerilor externe, a elaborat două proiecte ce au condus la semnarea, în 1957, a celor două Tratate de la Roma – cel prin care se înfiinţa Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi tratatul Comunităţii Europene pentru Energie Atomică (EURATOM).

După prima experienţă sectorială a CECO, CEE constituie un exemplu unic de organizaţie

supranaţională – adică o organizaţie creată prin transferul de suveranitate de la SM la „Comunitate”. În acest context, transferul de suveranitate înseamnă o delegare - de la membrii fondatori ai Comunităţii către anumite instituţii comune – a puterii de decizie asupra unor aspecte comune, conform principiilor democraţiei şi statului de drept. În acest scop au fost create mecanisme de decizie şi un cadru instituţional complex, capabile să asigure reprezentarea intereselor guvernelor SM, a interesului general al Comunităţii, precum şi a intereselor cetăţenilor europeni.

Obiectivul imediat al Tratatului de la Roma, semnat la 25 martie 1957 şi intrat în vigoare la

1 ianuarie 1958, era reprezentat de crearea unei „pieţe comune” şi de abordarea progresivă a politicilor economice ale SM, ca mijloace de realizare a unei extinderi continue şi echilibrate, a unei creşteri accelerate a standardelor de viaţă şi a unor relaţii mai strânse între SM. Crearea unei pieţe comune nu înseamnă numai eliminarea tuturor barierelor existente în calea liberei circulaţii a bunurilor şi stabilirea unei taxe vamale unice5 (uniunea vamală); piaţa comună înseamnă şi liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulaţie a persoanelor, serviciilor şi capitalului) şi stabilirea unor politici comune în domenii strategice (agricultură, comerţ, transport şi concurenţă) pentru crearea unor condiţii omogene în vederea creşterii performanţei activităţilor economice.

Astfel, în 1968, CEE avea deja încheiată uniunea vamală şi avea o piaţă agricolă comună. Începând cu 1950, gradul de integrare europeană a crescut progresiv, atât din punct de vedere geografic – prin aderări succesive - cât şi din punctul de vedere al dezvoltării de politici şi structuri instituţionale comune. Astfel, pornind de la o comunitate economică cu şase membri, în momentul de faţă s-a ajuns la o uniune politică a 25 de ţări6 (cu negocieri în plină desfăşurare pentru admiterea de noi membri) şi care va avea în curând o nouă Constituţie.

Preview document

Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 1
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 2
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 3
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 4
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 5
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 6
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 7
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 8
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 9
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 10
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 11
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 12
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 13
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 14
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 15
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 16
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 17
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 18
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 19
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 20
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 21
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 22
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 23
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 24
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 25
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 26
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 27
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 28
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 29
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 30
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 31
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 32
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 33
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 34
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 35
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 36
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 37
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 38
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 39
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 40
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 41
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 42
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 43
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 44
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 45
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 46
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 47
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 48
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 49
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 50
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 51
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 52
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 53
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 54
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 55
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 56
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 57
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 58
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 59
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 60
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 61
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 62
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 63
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 64
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 65
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 66
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 67
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 68
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 69
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 70
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 71
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 72
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 73
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 74
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 75
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 76
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 77
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 78
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 79
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 80
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 81
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 82
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 83
Viitorul Uniunii Europene și Procesul Decizional - Pagina 84

Conținut arhivă zip

  • Viitorul Uniunii Europene si Procesul Decizional.doc

Alții au mai descărcat și

Consiliul de Miniștrii al Uniunii Europene

CAPITOLUL I CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE Ideea unei Comunităţi europene nu este nouă, statele şi cetăţenii Europei subliniind de-a lungul timpului,...

Organizarea și Funcționarea Parlamentului European Dimensiunea Istorică a Acestuia

INTRODUCERE Principalul scop al Europei este de a admite în enorma interdependenţă ce leagă statele europene aşa numita „ guvernare colectivă”1....

Sistemul Insituțional al Uniunii Europene

1. Sistemul insituţional al Uniunii Europene 1.1. Scurt istoric al sistemului instituţional comunitar Construcţia europeană a fost marcată, până...

Tratatul de la Lisabona

INTRODUCERE Uniunea Europeană aştepta la 1 ianuarie 2009 intrarea în vigoare a celui mai nou Tratat al său, cel de reformă, numit şi „de la...

Sistemul Instituțional al Uniunii Europene

CAPITOLUL I NOTIUNI SI PRINCIPII ALE SISTEMULUI INSTITUTIONAL AL UE 1.1. Noţiuni introductive. Uniunea Europeana dispune de un cadru...

Consiliul Uniunii Europene

SCURT ISTORIC Tratatul de la Paris, care a instituit Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului a creat 4 institutii: a) Inalta Autoritate;...

Politici Publice

În sensul comun, termenul politica se considera de obicei ca se aplica la ceva “mai mare” decât deciziile particulare, dar la ceva “mai mic” decât...

Organizații Regionale latino-americane

Organizaţie Data creãrii Ţãri membre (Nr). Ţãri membre AEC Asociaţia Statelor din Caraibe 1994 26 Antigua şi Barbuda, Bahamas, Barbados,...

Te-ar putea interesa și

Politica Europeană de Securitate și Apărare

INTRODUCERE Statele sunt interesate de apărarea şi securitatea lor, întrucât mediul strategic internaţional de securitate este într-o continuă...

Extinderea spre est a Uniunii Europene - Cazul României

INTRODUCERE Extinderea Uniunii Europene nu este un scop în sine, deşi se poate afirma că, pentru a-şi îndeplini misiunea de a realiza unitatea...

Autonomia Locală și Integrarea Europeană

INTRODUCERE România îşi caută la început de mileniu, o nouă poziţie în cadrul sistemului internaţional. Ieşirea dintr-un regim de dictatură şi...

Integrarea României în Uniunea Europeană, cu privire specială la domeniul bancar

Integrarea României în Uniunea Europeană are o miză extrem de puternică, privită la nivel tridimensional: individ, firmă şi societate. Este evident...

Uniunea Europeană

La începutul secolului XXI, largirea Uniunii Europene este considerata una dintre cele mai mari sanse de unificare pasnica a continentului...

Tratatul de la Lisabona

INTRODUCERE Uniunea Europeană aştepta la 1 ianuarie 2009 intrarea în vigoare a celui mai nou Tratat al său, cel de reformă, numit şi „de la...

Evoluția și istoricul Uniunii Europene

INTRODUCERE În cadrul acestei lucrări, îmi propun să prezint trecutul lung și tumultuos al Uniunii Europene dar și starea actuală a procesului de...

Constituția Uniunii Europene

Se poate spune ca dorinta unei Europe Unite este o idee foarte veche. Multi gânditori, multe personalitati au gândit o astfel de Europa Unita înca...

Ai nevoie de altceva?