Caracteristicile și particularitățile radioului în sistemul mass-media

INTRODUCERE

Lucrarea pe care o voi aborda se referă la radioul care a devenit un mijloc de transmitere a informaţiilor, indiferent de genul acestora, un partener al presei scrise, iar apoi şi al TV, în sistemul mass-media.

Lucrarea va fi structurată în trei capitole, primele două capitole vor reprezenta partea teoretică a lucrării, ultimul capitol partea practică, adică studiul de caz.

În primul capitol voi aborda cele mai semnificative informaţii cu privire la radioul tradiţional şi cel modern. Apariţia radioului ca mijloc de comunicare în masă a fost posibilă datorită preocupărilor oamenilor de ştiinţă, care au descoperit resurse tehnice fără de care acest canal mediatic nu ar fi existat. Radioul este tânăr, istoria sa nu are decât cu puţin peste o sută de ani. Modernitatea debuteazã în radio prin activitãţile de diversificare şi specializare a serviciilor oferite de reţelele de radio. Cel mai important progres se înregistreazã în utilitatea tot mai frecventã, a transmisiilor în bandã FM, favorizatã de faptul cã licenţele pentru banda AM erau din ce în ce mai greu de obţinut. De la un singur post în FM existent pânã în 1989 (Radio România Tineret) s-a ajuns la o multitudine de radiouri în FM, care au promovat un stil total nou pe piaţa audio româneascã.

În cel de-al doilea capitol voi prezenta structura pieţei radio din România. Piaţa, fie că este vorba de cea a unui produs sau a unui serviciu, nu este omogenă. Ea are structura sa internă, fiind alcătuită din segmente de piaţă. Fracţionarea pieţei în astfel de segmente are la bază particularităţile în formarea şi manifestarea cererii din partea consumatorilor, în frecvenţa cererii, în nivelul exigenţelor faţă de calitatea şi structura ofertei etc. În diferenţierea pieţei şi în conturarea unor segmente particulare în cadrul ei intervin o serie de criterii, cum ar fi cele geografice, demografice, psihografice şi comportamentale.

În cazul serviciilor de radiodifuziune, o importanţă deosebită o au variabilele geografice, cele demografice, in special vârsta şi sexul, şi cele comportamentale, cu privire la gusturile, preferinţele, atitudinile ascultătorilor radio.

Piaţa de radio din România este aproape completă din punctul de vedere al acoperirii, în acest moment existând nu mai puţin de 532 de licenţe radio de mare şi mică putere, acordate unui număr de 166 de societăţi private. La acestea se adaugă două reţele naţionale: Europa FM şi Info Pro, post care a început să emită în luna noiembrie a anului trecut.

La situaţia actuală înregistrată pe piaţa radio din România s-a ajuns în urma ultimei sesiuni de concurs pentru acordarea licenţelor radio locale care a avut loc în anul 2004, în luna octombrie. Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) a acordat 78 de astfel de licenţe, generozitatea sa revărsându-se şi asupra Bisericii, fie ea ortodoxă, catolică sau protestantă.

În partea practică a lucrării, voi analiza un reporta anchetă din cadrul matinalului de la Radio România Actualităţi, „Şansa de a o lua de la capăt”. Acest reportaj a fost difuzat în data de 14 martie 2011 în cadrul matinalului de la Radio România Actualităţi. Reportajul anchetă analizează perspectivele sumbre pe care le au deţinuţii după ieşirea din închisoare a deţinuţilor.

În România nu există nici o instituţie care să se ocupe de deţinuţii care-şi ispăşesc pedeapsa. Odată ieşiţi pe poarta penitenciarului, aproape jumătate dintre ei se întorc, mai devreme sau mai târziu. O dată sau de mai multe ori. În România sau în închisorile din străinătate. În penitenciar, există anumite programe pentru reeducare, unele chiar cu fonduri europene. Deţinuţii pot să se alfabetizeze, să înveţe să lucreze la calculator, să înveţe o meserie sau să cânte la un instrument.

Sper ca prin intermediul lucrării mele, voi înţelege mai bine mecanismele care stau la baza sistemului radio.

CAPITOLUL I

Abordări conceptuale cu privire la radioul tradiţional şi modern

1.1. Istoria mijloacelor de radiodifuziune

În ultimul deceniu al secolului XX, radioul a devenit ceva de la sine înţeles. Nu există loc în lume, oricât de îndepărtat unde să nu ajungă undele radio. În prezent la nivel mondial există peste 40.000 de posturi de radio.

Apariţia radioului ca mijloc de comunicare în masă a fost posibilă datorită preocupărilor oamenilor de ştiinţă, care au descoperit resurse tehnice fără de care acest canal mediatic nu ar fi existat. Radioul este tânăr, istoria sa nu are decât cu puţin peste o sută de ani.

Cei mai importanţi oameni de ştiinţă care au participat la descoperirile tehnice au fost: Samuel F.B. Morse care a constituit un telegraf funcţional, privit cu suspiciune de lumea tehnicii, Alexander Bell, care în anul 1876 a reuşit să transmită vocea umană prin cabluri electrice, fizicianul englez James Clerk Maxwell care a dezvoltat pe la mijlocul secolului al – XIX – lea teoria sa despre undele electromagnetice pe care germanul Heinrich Hertz avea să o confirme mai târziu.

Hertz a reuşit pentru prima dată în 1886 să demonstreze existenţa undelor electromagnetice şi astfel a început epoca radioului; mai târziu, în anul 1894, Aleksander Stepanovici Popov a inventat antena; aceste două descoperiri au creat condiţiile necesare celui care este considerat părintele radioului Guglielmo Marconi, din Bologna care în anul 1895 a început experimentele de utilizare a undelor radio pentru transmisiile fără fir.

Marconi nu a experimentat cu voci sau muzică, ci cu semnale morse; în 1899, a reuşit prin invenţia sa să traverseze Canalul Mânecii şi doi ani mai târziu chiar Atlanticul de Nord.