Comportament organizațional și branding de angajator

1) Cultura organizationala

1.1) Introducere in cultura organizationala

Motto: “In timp ce particularitatea unui individ transpare in personalitatea sa, individualitatea unei organizatii se manifesta in cultura sa."(Eldrige si Crombie, 1974)

Formarea culturala a individului incepe in mediul in care a crescut, continua la scoala, apoi la locul de munca. Comportarea salariatilor este o prelungire a comportamentului dobandit in familie si la scoala. Formarea culturala este influentata si de cetateni si autoritati, de credintele religioase, de ideologii si teorii stiintifice, pe de alta parte, formarea culturala difera de la un grup la altul in functie de clasa sociala, sex, generatie, organizatia de munca etc. Exista astfel diferente de la o natiune la alta, intre subgrupurile etnice, lingvistice si religioase din cadrul natiunilor, dar si de la o organizatie la alta.

Cu alte cuvinte, ne nastem intr-o cultura, ne formam si ne stabilizam intr-un orizont cultural, suntem deopotriva creatori si receptori de cultura.

1.2) Conceptul de cultura organizationala

Motto:“Dimensiunea culturala inglobeaza un univers de valori, de motivatii, de aspiratii, de atitudini si de creativitate; o lume in care sperantele, visele si proiectele vizeaza in acelasi timp inima si sufletul, nu numai in spiritul oamenilor, ci mai degraba in sanul colectivitatilor”

Ascensiunea Japoniei dupa cel de-al doilea razboi mondial, ca una dintre cele mai puternice forte economice a lumii, a contribuit substantial la studierea mai atenta a relatiei cultura-management-performante. Desi a suferit distrugeri importante in timpul razboiului, neavand aproape nici o resursa naturala si cu o suprapopulatie de aproape 126 milioane locuitori, Japonia a reusit sa atinga cea mai mare rata de crestere economica, cel mai redus nivel al somajului si sa creeze un climat de munca stimulativ pentru angajatii firmelor. Interesul specialistilor americani si vest-europeni de a explica “miracolul” japonez a condus la considerearea culturii, atat la nivel macro cat si micro, ca un factor determinant al functionalitatii si performantelor firmei.

Cadrul conceptual al culturii organizationale isi are radacinile in situatiile sociale, in antropologie, sociologie, psihologie sociala si comportamentul organizatiei. Specialistii in aceste domenii au descris cultura ca fiind o componenta de baza a unei societati. Multi dintre ei vad cultura ca unul dintre aspectele critice ale adaptarii organizatiei si descriu cultura ca un “sistem ce transmite modele de comportament pentru a conecta comunitatile umane la cadrul ecologic inconjurator”.

Accentul pus tot mai mult pe factorul uman, ca resursa principala a firmei, este reflectat si de aparitia si dezvoltarea unor discipline, precum “Comportamentul organizational”, “Managementul resurselor umane”, cu larg impact in practica economica.

In “American Heritage Dictionary” cultura este definita ca fiind “totalitatea credintelor, valorilor, comportamentelor, institutiilor si alte rezultate ale gandirii si muncii umane, ce sunt transmise social in cadrul unei colectivitati”.

“Webster’s New Collegiate Dictionary” defineste cultura organizationala ca fiind “un model de integrare a comportamentului uman ce include modalitati de gandire, limbaj, actiune cat si artefacturi, si care depinde de capacitatea umana cu privire la procesele de invatare si transmitere a cunostintelor catre generatiile urmatoare”.

Cultura organizationala a devenit un important obiect de studiu al stiintelor managementului prin anii `80. Geert Hofstede (1980), Thomas Peters si Richard Waterman (1982), Terrence Deal si Allan Kennedy (1982) sunt autori ale caror lucrari au generat explozia cercetarilor asupra conceptului de cultura organizationala.