Dezvoltarea și specializarea serviciilor de învățământ în România

Introducere

Despre educaţie s-a vorbit mult ca mijloc de dezvoltare şi realizare personală.

În societăţile democratice este de la sine înţeles că acest mijloc trebuie să fie la dispoziţia

toturor, fără deosebire de clasă socială, aptitudini, religie, rasă, sex, apartenenţă etnică,

precum şi de vârstă, în anumite ţări. De asemenea, când vorbim despre educaţie ne gândim adeseori la alfabetizare şi avem tendinţa să asimilăm programele de educaţie cu programele de optimizare a resurselor umane şi a capitalului uman.

Educaţia trebuie să facă şi altceva. Educaţia nu vizează doar individul şi dezvoltarea sa personală, ea vizează de asemenea grupurile şi colectivităţile. Şcolile, îndeosebi, pot fi considerate ca locuri publice ale democraţiei, sau ca zone culturale publice, în cadrul cărora elevii, studenţii îşi dobândesc competenţe sociale, ca gestiunea sau reglementarea conflictelor. Sunt condiţii prealabile indispensabile unei coexistenţe paşnice în societăţile plurietnice şi pluriculturale.

Educaţia apare ca o activitate deschisă şi instituţiile de învăţământ ca nişte locuri publice, în care competenţele sociale sunt în permanenţă puse în discuţie. Sunt locuri unde se găsesc indivizi de origini foarte diverse, deci locuri ale vieţii publice care concentrează un maximum de potenţiale conflicte sociale.

Din aceste condiţii ,instituţiile de învăţământ şi şcolile constituie locurile de formare, unde se modelează competenţele şi unde se reflectă problemele sociale.

Nu există o semnificaţie exclusivă pentru ceea ce este educaţia. Principiile sale variază de la o epocă la alta, de la un loc la altul, în funcţie de condiţii, de concepţia ideologică şi politică dintr-un anume moment dat, fiind exprimate printr-un plan de educaţie

Serviciile oferite de învăţământ se încadreaza în sectorul terţiar al economiei, alături de aceastea fiind încadrate şi comerţul, serviciile oferite de hoteluri şi restaurante, serviciile de asistenţă medicală şi socială, transport, comunicaţii.

În acest proiect vom analiza perspectivele serviciilor de educatie în România în perioada 2000-2008. Această analiză a fost structurată în 3 capitole: analiza evoluţiei serviciilor de învăţământ in România în perioada 2000-2008, analiza comparativă a serviciilor de învăţământ în România şi în Lituania şi previziunea evoluţiei serviciilor alese pentru perioada 2000-2030.

CAPITOLUL 1

ANALIZA NIVELULUI DE DEZVOLTARE SI SPECIALIZARE A SERVICIILOR DE INVATAMANT

Tabel 1. Evoluţia populaţiei ocupată în serviciile de învăţământ

Anii PO Rom

Mii persoane PO Invatamant

Mii persoane Ponderea

%

2000 10771,6 387,2 3,59

2001 10657,3 380,0 3,56

2002 9573,9 446,1 4,65

2003 9569,3 409,2 4,27

2004 9410,4 406,1 4,31

2005 9267,2 416,0 4,48

2006 9330,7 403,6 4,32

2007 9364,8 393,3 4,19

2008 9365,9 389,0 4,15

Ῡ=4,16

Sursa:tabel intocmit;valori preluate din Anuarele Statistice ale României

www.insse.ro

Pe baza graficului si a datelor prezentate in tabel 1 am remarcat, ca ponderea cea mai mare a populatiei ocupate in educatie in populatia ocupata in total servicii a fost de 3,59% in anul 2000.

Coreland graficul cu tabelul de mai sus am observat ca cea mai mare pondere a populatiei ocupate in educatie in totalul populatiei ocupate la nivelul intregii economii s-a inregistrat in anul 2008 ,fiind de 4,15%.

Tabel 2 Evoluţia PIB în serviciile de învăţământ

Anii PIB Rom

Milioane lei PIB invatamant

Milioane lei Ponderea

%

2000 80984,6 2102,3 2,59

2001 117945,8 3489,2 2,95

2002 152017,0 4431,4 2,91

2003 197427,6 6104,6 3,09

2004 247368,0 8345,7 3,37

2005 288954,6 9744,5 3,37

2006 344650,6 10924,5 3,16

2007 416006,8 12079,1 2,9

2008 514700,0 17340,0 3,36

3,07=Ῡ

Sursa: tabel intocmit;valori preluate din Anuarele Statistice ale României

Ponderea medie a PIB din invatamant in PIB total servicii are o valoare destul de mica deoarece aceste servicii nu urmaresc in mod deosebit obtinerea unui PIB mare, ci urmaresc realizarea unor scopuri sociale.