Faptul Divers

Argument

Faptul divers înainte şi după 1989 este un gen de informaţie care a schimbat faţa mass-mediei româneşti, motiv datorită căruia m-am hotărât să realizez studiul de faţă.

Ceea ce pare interesant este apariţia destul de timpurie, după revoluţie a ştirilor senzaţionale, a faptului divers pur, parcă totul a izbucnit spre dezvoltare, spre dorinţa acerbă de a cunoaşte omul, de a fi în pas cu civilizaţia. Faptul divers şi implicit ştirile de senzaţie, private dintr-un anumit aspect pot fi interpretate negativ de câte o parte din public tocmai din cauza faptului de a nu fi luate de anumite persoane din cadrul cititorilor , drept ca un bun exemplu, dar, gândindu-mă şi la celălalt aspect, de a îndrepta răul, de a nu face ceea ce deja s-a făcut şi bineînţeles de prost augur ar putea fi văzută pozitivă apariţia ştirilor de acest gen. Am ales această temă în primul rând datorită surprinderii mele foarte mari asupra gradului ridicat al apariţiei acestui gen de informaţie, dorinţa avidă a publicului de “a se delecta” cu astfel de ştiri. Această pondere de apariţie a senzaţionalului şi a informaţiei de fapt divers este cauzată de regulile austere din cadrul regimului comunist, de viaţa sumbră a romanilor lipsită de o cât de mică apropiere de viaţa populaţiei din Occident. Cu siguranţă că atât interminabilul discurs al lui Ceauşescu ce umplea pagini întregi din ziarele locale şi naţionale cat şi falsele lansări de carte semnate de Elena Ceauşescu sunt adevărate motive ale actualei nevoi de informaţie, indiferent din ce domeniu ar veni aceasta. Presa naţională, având ca reper presa mondială unde senzaţionalul există de foarte mult timp în cadrul cunoscutelor ziare gen “tabloids”, jurnaliştilor români nu le-a fost tocmai greu să intuiască ceea ce publicul roman şi-ar dori să citească. Era cunoscut de către aceştia faptul că publicul român va aprecia informaţia senzaţională reprezentată de scandaluri, violentă, sex, în condiţiile în care nu li se permitea program la televizor decât câteva ore pe zi, şi aceste ore, fiind ocupate de discursul preşedintelui. Acum după mulţi ani de la revoluţie, şi implicit după o dezvoltare considerabilă a acestui gen de informaţie pură, autentică, se observă un mai mic interes al publicului faţă de ştirea senzaţională, fapt care reiese şi din urma sondajului realizat în perioada 01-10.02.2007.

Consider că o schimbare a tipului de informaţie apărut în presa scrisă, schimbare ce ar consta într-un mai mic interes al jurnaliştilor faţă de senzaţional, va avea loc în momentul când subiecţii articolelor, politicienii, vedetele şi alte categorii de oameni vor fi imuni în faţa scandalurilor şi, din a căror cauz este posibil să se fi ajuns aici.

Capitolul I

Începuturile presei de “Fapt Divers”

Faptul divers înseamnă: <<Exploatarea sistematică a Faptului Divers, se leagă de apariţia presei populare (Juornal a la sou, Penny, Press, Yellow Journalism ) Crima, violenţa, incendii, procese, execuţii, umor, câmpurile exploatate în penny press. Spre sfârşitul secolului al -XIX- lea pentru Joseph Pullitzer ştirea are doua feţe: o faţă serioasă şi o faţă care este consacrată interesului uman. In Yellow Journalism sunt folosite în exces titluri înşelătoare, crima, sexul, violenta, fotojurnalismul senzaţional. În prezent pitorescul, nimicurile strălucitoare, hobby-urile, excentricităţile, starurile (vedetele), suspansul, crima, violul, sexualitatea, exotismul, accidentele, incendiile – sunt materia primă a jurnalismului Excepţiei dar şi elementar fundamental în infotainment. Dictonul sub cupola căruia se aşează Faptul Divers este bine cunoscut “ Un câine care muşcă un preot” nu este ştire. Dar “ un preot care muşcă un câine”, iată o ştire.

În culturanaliza extrem de importantă pe care o realizează Edgar Morin (1975; 136) se ocupă îndeaproape de fenomenologia Faptului Divers. Autorul observă mai întâi un adevărat fenomen: privilegierea Faptului Divers care din perspectiva istoriei sunt acte gratuite în care intră pasiunea, moartea, destinul. Precauţiile vieţii normale sunt distruse de accident, catastrofă, crimă, pasiune, gelozie, sadism. Universul Faptului Divers are comun cu imaginarul faptul că tulbură ordinea lucrurilor, violează tabuurile, împinge, la limită, logica pasiunilor. Are comun cu tragedia, fatalitatea. Acest univers al visului trăit, al tragediei trăite şi al fatalităţii este pus în valoare de cotidianele moderne, occidentale. În plus Faptul Divers este spectaculos. Catastrofele sunt cvasicinematografice, crima este cvasiromânească, procesul la tribunal cvasi-teatral. Presa alege faptele cu mare încărcătură afectivă (copiii martiri fac apel la afectivitatea maternă, crimele pasionale fac apel la dragoste, accidentele fac apel la pathosul elementar). În Faptul Divers situaţia este privilegiată.

Pierre Bourideau (1999; 17) dezvăluie rosturile ascunse ale insistenţei cu care Faptul Divers este cultivat în prezent în televiziune, şi subliniază o serie de efecte sociale nedorite. Faptele diverse sunt însă acele fapte care provoacă diversiune. Unul dintre principiile de bază ale scamatorilor constă în a atrage atenţia asupra a altceva decât a ceea ce fac. Bună parte din acţiunea simbolică exercitată de televiziune la nivelul informaţiilor, de pildă, constă în a atrage atenţia asupra unor fapte de natură să intereseze pe toată lumea, despre ce se poate afirma că sunt omnibus făcute, altfel spus, pentru toţi. Faptele omnibus sunt faptele care, aşa cum se spune, nu trebuie să şocheze pe nimeni, fapte lipsite de miză, care nu divizează, in privinţa cărora există consens, care interesează pe toată lumea, dar în aşa fel încât să nu aibă vreo legătură cu nimic cu adevărat important(…) şi dacă se consumă minute atât de preţioase pentru comunicarea unor lucruri atât de utile , este pentru că aceste lucruri atât de utile sunt, în realitate deosebit de importante, tocmai în măsura în care ascund lucruri preţioase.>>1 Deşi este considerat de multe personalităţi ale presei româneşti ca fiind un gen jurnalistic ce contribuie negativ la culturalizarea populaţiei, prin tipul de informaţii care îl caracterizează, Faptul Divers apare, în proporţii mari, atât în zonele locale cât şi cele naţionale. Apariţia presei populare datează încă din secolul al –XIX-lea odată cu lansarea “Le Petit Journal”, la 1 februarie 1863 de către ziaristul francez Moise Millaud. Este un ziar de patru pagini, cu preţul de cinci centime care va inaugura epoca presei populare: << Fără să se preocupe de problemele politice(pentru care ar fi trebuit să plătească o taxă de timbru) ziarul se va dedica faptului divers şi foiletonului. În paginile sale Pauson du Terrail va publica “Rocarubole”. În doi ani, “Le Petit Journal” ajunge la 260000 exemplare zilnic. Perioada 1870-1914 era considerată epoca de aur a presei franceze prin multitudinea titlurilor şi prin puterea şi influenţa ziarelor în dezbaterea marilor probleme ale momentului între care şi a Afacerii Dreyfus.