Formele comunicării verbale

1 Scurta introducere

Comunicarea verbala

- reprezinta o fereastra a noastra, a eului;

- are un rol primordial fiind folosita in viata de zi cu zi dar si in relatiile interumane din cadrul unei organizatii;

- trebuie tratata ca o parte integranta a responsabilitatii fiecarei persoane fata de cei din jur.

2 Functii si caracteristici

Functii - exista mai multe functii ale comunicarii verbale iar printer acestea se numara:

- Intelegere si cunoastere (o mai buna cunoastere atat de sine cat si cunoasterea celorlalti)

- Dezvoltarea unor relationari consistente cu ceilalti (avem nevoie de relatii prin care sa impartasim celorlalti realitatea noastra)

- Influenta si persuasiunea comunicarii (ii putem influenta pe ceilalti sa ia parte la activitatea noastra de a atinge anumite scopuri)

Caracteristici – printre caracteristicile comunicarii verbale se numara atat “stilul” cat si “limbajul”.

a). Stilul - cercetatorul Martin Joos a distins un numar de cinci trepte ale comunicarii orale, ce constituie toti atatia pasi ai indepartarii acesteia de rigorile exprimarii scrise:

- stilul ce caracterizeaza formele de comunicare necooperativa - emitatorul nu-si cunoaste receptorul (emisiuni transmise la radio sau la televizor care nu sunt interactive)

- stilul formal corespunde adresarii catre un auditoriu numeros – se percep reactiile auditoriului insa limbajul este formal si coerent

- stilul consultativ este cel al discutiilor cu caracter de afaceri, de negociere – participarea interlocutorului este activa insa nu mai poate fii vorba de un plan detaliat al comunicarii, ci numai de informatia de baza imbogatita pe parcurs (pot aparea Expunerea - este forma de discurs in care cel care vorbeste isi transmite opiniile cu privire la un subiect

- Prelegerea - este situatia comunicativa in care publicul care asista la aceasta, a avut posibilitatea sa sistematizeze informatii, fapte, evenimente anterioare angajarii acestui tip de comunicare

- Relatarea - o forma de comunicare in care se face o decodificare, o dezvaluire, o prezentare a unor stari de fapt, a unor actiuni fara implicarea celui care participa, e ferita de subiectvism

- Discursul - forma cea mai evoluata si cea mai pretentioasa a monologului, care presupune emiterea, argumentarea si sustinerea unor puncte de vedere si a unor idei inedite, care exprima un moment sau o situatie cruciala in evolutia domeniului respectiv.

- Dezbaterea – este situatia comunicativa in care se realizeaza o analiza amănuntita, o deliberare (o discuţie larga asupra unei probleme de interes general pentru a o clarifica).

- Dizertatia - Expunere în care se trateaza o problemă în mod stiintific pe baza argumentelor si datelor dobandite prin studiu

- Predica - tip de adresare in care posibilitatea de contraargumentare si manifestare critica sunt reduse sau chiar anulate;

- Colocviul - este forma de comunicare in care participantii dezbat in comun o anumita idee, pe baza unei discutii, asupra unui anumit subiect

- Pledoaria - este asemanatoare ca forma si functie discursiva cu alocutiunea, diferentiindu-se de aceasta prin aceea ca prezinta si sustine un punct de vedere propriu.

- Dialogul - comunicare in cadrul careia mesajele se schimba intre participanti, fiecare fiind pe rand emitator si receptor, toti participantii fiind considerati egali

- Interviul - forma rigida a dialogului, in care rolurile de emitent si receptor nu se schimba; este folosit ca metoda de obtinere a informatiilor, in presa

- Alocutiunea - reprezinta o interventie din partea unui vorbitor, o cuvantare ocazionala , avand ca scop ilustrarea unui punct de vedere, nu depaseste 10 minute

- Toastul – o urare foarte scurta, ocazionala cu o mare incarcatura afectiva si care nu depaseste dezacorduri, pauze)

- stilul ocazional e specific conversatiilor libere intre cunostiinte, amici - a disparut chiar si baza informationala minima pe care trebuia sa se construiasca dialogul (Participantii trec fara restrictii de la un subiect la altul, intr-o maniera neglijenta)

- stilul intim specific prietenilor foarte buni, persoanelor indragostite ori relatiei parinti-copii se caracterizeaza prin recurgerea la un cod personal, care nu mai are drept obiectiv comunicarea unor date exterioare, ci ofera informatii despre starile si trairile intime ale subiectului

b). Limbajul - importanta deosebita pentru intemeierea limbajului este data de relatia acestuia cu actiunea.

- Vocabularul:

- Totalitatea termenilor existenti intr-o limba;

-. Totalitatea termenilor folositi de un autor sau de o persoana oarecare

- Repertoriul de termeni folositi intr-un anumit domeniu: a. - Expresiile si formele de exprimare

- Forma si structura gramaticala