Politici publice - gestionarea câinilor fără stăpân din cadrul Municipiului Cluj-Napoca

I. Context

1. Politicile publice

Politicile publice reprezintă tot ceea ce decide să facă sau să nu facă guvernul - aceasta este poate definiţia generică şi cea mai simplă oferită de teoreticieni. Diversele probleme ale societăţii, de la drepturi civile, mediu, energie, impozite, locuinţe, educaţie, ajutor social, domeniul sănătăţii, al apărării, dezvoltare urbană, probleme fiscale, cheltuieli şi deficite şi multe alte, fac subiectul unei cercetări politice. Politicile publice sunt de multe ori privite în echivalenţă cu politica propriu-zisă, datorită unei mediatizări colosal de mare venită din partea mass-media. Indiferent de domeniul particular pe care se mulează o anumită politică publică, ea va trata probleme de zi cu zi ale comunităţilor, în încercare de a obţine răspunsuri, alternative şi soluţii pentru structura, mecanismele şi comportamentele societăţii.

Atunci când utilizăm termenul „societate” ne referim la diversele forme de structurare a indivizilor- începând cu structura mai restrânsă aparţinând unui orăşel şi până la structura cea mai obişnuită a abordării politicilor publice, cea la nivel de stat. Societatea va fi astfel formată dintr-un grup mai mic sau mai mare de indivizi care convieţuiesc într-un anumit spaţiu teritorial, aflaţi într-o interacţiune mai largă sau mai restrânsă unii cu alţii şi care sunt ghidaţi de anumite insitituţii aferente teritoriului respectiv.

Este extrem de important în cadrul oricărei probleme cu care se confruntă societatea, sursa emitentă a respectivei probleme şi mai ales factorii decizionali care decid că respectivul domeniu sau aspect este o problemă. Aceste forţele de decidere sunt diverse, pornind de la abordarea clasică a instituţiilor publice, a administraţiei publice, la grupuri de interes, sau mass-media. Diverse discipline, precum ştiinţele sociale, economice, ştiinţele istorice şi politice, analiza politicilor publice, sunt toate implicate în studii care au scopul de a determina realitatea şi structura unor probleme existente. Beneficiarii au şi ei un caracter variat şi diferă de la o politică publică la alta. Despre acest aspect vom discuta însă puţin mai târziu în lucrare, concentrându-ne asupra propriilor factori de decizie, a propriilor beneficiari şi caracter în ceea ce priveşte problema aleasă de noi- cea a câinilor fără stăpân.

Politica publică va presupune mereu exisţa unei probleme reale, pentru început, apoi existenţa unor motivaţii a unor grupuri spre realizarea respectivei probleme şi resursele financiare pentru soluţionarea confortabilă a subiectului. Toate aceste variabile influenţează dorinţa şi decizia unor organizaţii de a face sau a nu face ceva.

Structura pe care o adoptă orice politică publică diferă în funcţie de caz şi de opţiunea factorilor de decizie pentru unul dintre cele nouă modele clar structurate: modelul instituţional, cel procesual, modelul grupurilor, elitelor, modelul raţional, incremental, modelul opţiunii publice şi cel al sistemului. Aceste modele sunt menite să clarifice şi să simplifice percepţia indivizilor asupra unei probleme, ele oferă o direcţionare şi o reliefare a elementele esenţiale. Congruenţa cu realitatea dă acestor modele posibilitatea de a dirija atenţia indivizilor înspre anchete şi cercetări utile, precum şi înspre posibile explicaţii.

Independent de aceste structuri stabilite există însă un proces specific de realizarea a oricărei politici publice. Acesta cuprinde următoarele puncte:

1) Identificarea problemei - acesta este un prim punct ce este caracterizat de rolul guvernământului şi a politicului, care îşi utilizează cel mai des puterea pentru a afirma subiecte ce constitue un interes personal, dar un aport important va aduce şi publicul sau comunitatea despre care discutam mai devreme. Gradul de influenţă a unuia sau a altuia diferă însă foarte mult, în funcţie de problemă şi interese, putem însă afişa principalele două posibilităţi, expuse de doi autori:

- Edmund Burke afirmă că reprezentanţii politici vor acţiona în interesul populaţiei, însă nu neapărat în maniera în care cere aceasta implentarea unei politici publice;

- V. O. Key Jr. consideră că guvernul va încerca întotdeauna să influenţeze opinia publică pentru ca aceasta să susţină programul guvernului.

2) Formularea propunerilor – odată aleasă problema, următorul pas presupune realizarea unor propuneri concrete şi fezabile, cu toate detaliile pe care le presupun acestea. În urma tuturor propunerilor, va fi aleasă cea care aduce cel mai înalt grad de beneficii, i se va crea suportul legal şi va fi legiferată.

3) Etapa implementării – presupune aplicarea practică a politicii publice. Reuşita acestei etape depinde de mulţi factori, printre care existenţa resurselor (tehnice, financiare, umane etc.) şi realizarea consensului politic, astfel încât politica publică să poată fi pusă în aplicare.