Principalele Caracteristici ale Codurilor Corectoare

Prin cod se înţelege un sistem de corespondenţe între elementele unei comunicări şi anumite combinaţii de semnale cu ajutorul cărora mesajele se fixează fie pentru a fi transmise la distanţă,fie pentru a fi prelucrate ulterior.

În literature de specialitate se întâlnesc şi denumirile de cuvânt, pentru combinaţia de cod şi de litere, pentru simboluri.

Transmiterea informaţiilor prin medii influenţate de zgomote poate fi însoţită de introducerea unor erori. Verificarea transmiteriicorecte a informaţiilor se poate realiza cu ajutorul unor coduri speciale numite coduri detectoare de erori

Codurile corectoare de erori (în engleză error-correcting code, prescurtat ECC) reprezintă tehnologia care permite calculatoarelor să corecteze automat multe din erorile de memorie sau de transmisie. Domeniul ECC face parte atât din IT cât și din informatică. ECC se referă la standardele de corecție bazate pe implementarea în hardware a bitului de paritate la nivel de cuvânt sau pe alte procedee.

Aceste mecanisme implică atât ystem hardware la nivel de circuit de ystem au transmisie, cât și ystem hardware și software la nivel de ystem. Cel mai simplu și des întâlnit tip de ECC este cel cu detectare și corectare a erorilor pe un singur bit.

2. Principalele caracteristici ale codurilor corectoare

- Distanţa de cod:

Se deosebesc mai multe moduri de a determina distanţa de cod.Astfel, cel mai mult folosită este distanţa Hamming,ce se defineşte prin numărul de poziţii în care două sau mai multe succesiuni se deosebesc între ele.

Distanţa cea mai mică între toate perechile de combinaţii de cod se numeşte distanţa minimă de cod.În general pentru a corecta „t” erori şi, în acelaşi timp, pentru a detecta „f” erori (f>t), este necesar şi suficient să se îndeplinească condiţia de distanţă minimă

dmin=>t+f+1.

- Redundanţa codurilor corectoare:

De obicei codurile corectoare se formează prin adăugarea a r=n-k simboluri suplimentare la cele k simboluri informaţionale.

Redundanţa absolută se calculează direct ca diferenţa n-k şi este o caracteristică universală a codului.Pentru codurile cu redundanţă nulă n=k.

- Viteza de transmitere

Mărimea k/n reprezintă numărul de simboluri informaţionale care corespund unui simbol transmis şi se numeşte viteză de transmitere.

- Capacitatea de corecţie

Capacitatea de corecţie a codului(t/n=numărul de erori corectate la un simbol transmis) este cu atât mai mare , cu cât deosebirea dintre combinaţiile de cod ,exprimată prin distanţa de cod este mai mare.Acest lucru înseamnă însă lungirea combinaţiei de cod.

- Ortogonalitatea (necorelarea)

3. Metode de detectare și tratare a erorilor:

a*Una din metodele de detectare a unei erori o constituie detectarea combinaţiilor interzise. În cazul codurilor binar-zecimale, deoarece se utilizează 10 din cele 16 combinaţii posibile de 4 biţi, celelalte combinaţii nu trebuie să apară. Aceste combinaţii interzise se pot utiliza pentru detectarea erorii. Dacă, de exemplu, în codul BCD 1000 apare o singură eroare,codul poate fi transformat în 0000, 1100, 1010 sau 1001. Dintre aceste combinaţii, a doua şi a treia constituie combinaţii interzise,astfel încât în aceste cazuri eroarea poate fi detectată. Celelalte combinaţii nu sunt interzise, deci în cazurile respective eroarea nu poate fi detectată.