Strategii de Motivare în Cadrul Firmei SC Bijoux SRL

ARGUMENT

Managementul modern a început să pună în centrul preocupărilor sale angajatul, ca principal factor al succesului organizaţiei şi astfel preocuparea pentru calitatea şi dezvoltarea resurselor umane a devenit prioritară pentru conducerea organizaţiei.

Realizând faptul că succesul unei companii este dat de o bună desfăşurare a lucrurilor în interiorul organizaţiei, că o imagine pozitivă trebuie construită mai întâi în interiorul companiei şi abia apoi transmisă spre exterior, managerii au început să se concentreze din ce în ce mai mult asupra personalului, asupra comportamentului şi nevoilor acestuia.

Resursele umane devin astfel principalele resurse ale unei organizaţii, având în vedere că acestea sunt singurele capabile să producă şi să reproducă toate celelalte resurse utilizate de o companie: informaţionale, materiale, financiare etc. Aşadar, angajaţii nu mai sunt priviţi ca simpli ocupanţi ai unor locuri de muncă, ci li se atribuie un rol extrem de important în cadrul companiei, care îşi asumă ca obiectiv facilitarea dezvoltării profesionale pentru angajaţi, şi de a-i conduce pe aceştia spre atingerea obiectivelor comune, într-un mediu motivant.

Toate acestea se pot realiza doar cu ajutorul comunicării, care devine, astfel, o condiţie extrem de importantă în reuşita pe plan organizaţional.

Dar aceste principii nu sunt decât tendinţe generale, susţinute şi argumentate în literatura de specialitate. Pentru a confirma veridicitatea acestor lucruri, trebuie analizată cât mai aprofundat situaţia reală din practica organizaţională.

Conceptul cheie în jurul căruia gravitează întreaga lucrare este cel de relaţii publice, devenit o necesitate actuală a societăţii româneşti în condiţiile integrării în Uniunea Europeană şi aderării la standardele impuse de acest context. În scopul unei bune înţelegeri a acestui domeniu, încă din primul capitol am definit relaţiile publice din perspectiva teoretică plecând de la principalele repere istorice ale acestui proces şi am identificat principalele tipuri de relaţii publice organizaţionale, prezentate în literatura de specialitate.

De asemenea este foarte importantă definirea domeniului de PR şi din perspectiva managerială, subliniind astfel şi funcţia de comunicare pe care o au relaţiile publice organizaţionale.

Comunicarea este un factor vital al unei companii având în vedere faptul că este esenţială în recrutarea şi selecţia personalului, precum şi în informarea şi evaluarea acestuia, dar şi în stabilirea obiectivelor sau a desfăşurării activităţilor.

Relaţiile publice ca şi domeniu de activitate sau ca ştiinţă practică nu se pot dezvolta şi nu îşi pot exercita atribuţiile decât în cadrul unei organizaţii, a unei comuniuni. De aceea pentru a putea realiza o analiză cât mai complexă a acestui fenomen, se impune şi cunoaşterea organizaţiei în cadrul căreia se desfăşoară activitatea de relaţii publice. Astfel, în cel de-al doilea capitol, mi-am propus ca, plecând de la câteva noţiuni introductive de management organizaţional, să identific o delimitare a managementului resurselor umane şi a funcţiilor acestuia în cadrul organizaţiei şi nu în ultimul rând ce este şi cât de importantă este comunicarea pe plan intra-organizaţional.

Pornind de la perspectiva managementului resurselor umane, am intenţionat să aprofundez, în cel de-al treilea capitol, procesul de motivare a publicului intra-organizaţional. Ca şi în cazul celorlalte concepte, am definit termenul de motivare şi l-am delimitat de alte concepte precum: motivaţia sau demotivarea, continuând prin a identifica principalele componente ale procesului motivaţional: motivele, nevoile şi factorii motivaţionali din cadrul unei organizaţii.

Având în vedere faptul că motivaţia publicului intern este factorul cheie în realizarea obiectivelor organizaţionale, se impune ca necesară identificarea celor mai eficiente strategii de motivare a angajaţilor şi rolul departamentului de PR în acest proces.

Prezentarea şi explicarea principalelor teorii motivaţionale va servi drept suport teoretic fundamental pentru studiul de caz prezentat în ultimul capitol al acestei lucrări.

Aşadar, pornind de la aceste perspective teoretice privind motivaţia în muncă şi rolul relaţiilor publice în creşterea motivării organizaţionale, voi analiza situaţia concretă şi reală din cadrul unei firme româneşti, utilizând ca metodă principală de lucru anchetei prin chestionar. Acest instrument de cercetare mă va ajuta să observ dacă există sau nu o concordanţă între teoriile motivaţionale şi practica din cadrul firmei, dacă pot fi identificate anumite tehnici de comunicare internă şi rolul acestora în motivarea personalului.

Pornind de la premisa importanţei maxime a Departamentului de PR în cadrul organizaţiei, datorită rolului pe care îl are în desfăşurarea optimă a unui proces vital: comunicarea, îmi doresc să ajung la o concluzie optimistă în ceea ce priveşte practica organizaţională. Altfel spus, chiar dacă situaţia din organizaţia analizată nu este identică cu cea prezentată drept etalon de către literatura de specialitate, îmi propun să identific acele elemente importante pentru obţinerea performanţei organizaţionale: existenţa unui departament autonom de PR în organigrama firmei, care să fie responsabil cu gestionarea strategiilor de comunicare şi motivare a personalului, implementarea şi dezvoltarea unor strategii de comunicare eficiente, atât pe plan intern cât şi pe plan extern, aprecierea şi acordarea unui rol fundamental resurselor umane şi utilizarea de strategii motivaţionale pe termen lung (non-financiare) a angajaţilor.

CAPITOLUL I

RELAŢIILE PUBLICE – NECESITATE ACTUALĂ ÎN SOCIETATEA

ROMÂNEASCĂ

“Dinamice”, “în mişcare rapidă”, “întotdeauna în evoluţie”, “în mijlocul acţiunii”, sunt termeni care definesc practica relaţiilor publice în secolul al XXI-lea . Domeniul relaţiilor publice se dezvoltă din ce în ce mai mult, pe măsură ce tot mai multe organizaţii recunosc importanţa comunicării. Astfel, profesioniştii PR îşi demonstrează utilitatea şi influenţa în toate aspectele şi segmentele vieţii sociale: de la cele mai înalte autorităţi ale unui stat până la cel mai mic grup de voluntari.

În ceea ce priveşte situaţia actuală din România, putem afirma că din ce în ce mai multe companii sau instituţii româneşti resimt nevoia de relaţii publice, care era privită la început mai degrabă ca un moft promovat de firmele străine care operează la noi în ţară şi care folosesc acest tip de servicii. Totuşi, nevoia de relaţii publice este în creştere, deşi multe firme, companii româneşti au bugete mici şi nu sunt dispuse să aloce prea mulţi bani pentru comunicare.