Stresul Organizațional - O Provocare Actuală Aflată Sub Semnul Iminenței

I. Aspecte introductive

Ca raspuns la permanenta recurenta si recristalizare sub variate forme a unor probleme îndelung observate în realitatea organizationala, interesul fata de starea individului la locul de munca si relatia cu performantele sale profesionale au generat o serie de cercetari în domeniul psihologiei sociale industriale. Astfel, s-a dovedit faptul ca cinci persoane din sase se simt supuse unor tensiuni considerabile la locul de munca, tensiuni care sunt suficient de intense pentru a fi resimtite negativ atât de cei în cauza, cât si de organizatie. Mai mult decât atât, sub imboldul diversificarii si aprofundarii provocarilor organizationale actuale a fost confirmata existenta unei presiuni crescânde asupra factorului uman, aceasta negasindu-si un corespondent perfect în experienta organizationala trecuta.

Plecând de la aceste considerente, ipoteza de lucru a studiului elaborat - ipoteza confirmata, de altfel, de numeroase cercetari – este aceea potrivit careia cu cât se multiplica si diversifica provocarile organizationale, cu atât mai mult se obiectiveaza în mediul organizational o forma de stres specific, stresul organizational. În acest cadru de dezbatere vor fi reliefati cei doi agenti centrali, de natura psihologica, care se afla la baza aparitiei stresului organizational - conflictul de rol si ambiguitatea rolului.

În dorinta de a descinde în zona concretului, se poate sublinia faptul ca presiunea exercitata de schimbarile frecvente din mediu conduce la tot mai multe situatii în care luarea deciziilor se face în ritm alert. Starea de stres poate aparea, în acest caz, prin constientizarea posibilelor efecte ale unei decizii insuficient elaborate. În plus, cu totii suntem afectati într-un moment sau altul de stres, mai ales în conditiile fenomenului economiei românesti, specifice perioadei de tranzitie. Desi stresul nu este nici pe departe un fenomen nou, totusi, acesta capata tot mai mult un caracter global, afectând deopotriva tarile, categoriile socio-profesionale, societatea, în general.

Ca imperativ adaptativ, orice actiune de evaluare a stresului trebuie calata cu precautie pe situatia organizatiei, pe structurile si departamentele sale. Daca o organizatie nu a întreprins actiuni de identificare a stresului, aceasta demonstreaza o lipsa de întelegere a costurilor reale, cât si a beneficiilor ce pot fi obtinute din prevenire. Unul din primii pasi în dezvoltarea unui program de prevenire a stresului îl constituie evaluarea sau diagnoza incidentei stresului, efectele si costurile acestuia atât la nivel micro cât si macro.

Având ca fundament considerentele anterioare, îmi propun sa testez efectele stresului organizational chestionând angajatii unei institutii destul de semnificative ca importanta în cadrul unui municipiu de provincie si anume Administratia Finantelor Publice. În acest sens, punctul de plecare al demersului teoretic îl constituie o bibliografie relevanta în raport cu tema dezbatuta: Manual de Secretariat si Asistenta Sociala (coord. Adina Berciu-Draghicescu), Managementul institutiilor publice (Paul Marinescu), Managementul organizatiei (T. Zorlentan, E. Burdus, G. Caprarescu) s.a.

II. Stresul organizational între concept si realitate

Bazându-se pe diverse lucrari, Jonas si Crocq propun urmatoarea definitie a stresului: „Stresul este o reactie fiziologica si psihologica de alarma, de mobilizare si de aparare a organismului (sau, mai bine, a individului, a persoanei) fata de o agresiune, o amenintare sau chiar – s-ar putea spune – fata de o situatie traita neobisnuita”. O alta abordare este cea propusa de Ph. Jeammet si colaboratorii sai: „Notiunea de stres, în acceptia ei cea mai larga, cuprinde orice agresiune asupra organismului, de origine externa sau interna, care întrerupe echilibrul homeostatic. Aceasta actiune poate fi fizica, sub forma stimulilor nociceptivi (temperatura, zgomot) sau a agentilor traumatizanti, infectiosi sau toxici. Ea poate viza nivelurile cele mai înalte ale integrarii senzoriale si cognitive, perturbarea atingând în acest caz sistemul de relatie al subiectului cu mediul sau”.

Translatând centrul de greutate din zona definirii în cea a reelaborarilor succesive, trebuie subliniat faptul ca notiunea de stres apare pentru prima data în cercetarile de fiziologie întreprinse pe animale de catre Hans Selye în 1950, care descrie asa-numitul „sindrom general de adaptare” ce caracterizeaza reactia organismelor biologice la stres. Referindu-se la cei care lucreaza în biblioteci, Tina Roose sustine aceasta idee, aratând ca: „multi specialisti în informare, proaspeti absolventi ai facultatilor de profil, vin la primul lor loc de munca plini de entuziasm, nerabdatori sa se remarce si sa-i ajute pe oameni în satisfacerea cerintelor de informare.