Analiza Îmbinării Datelor pentru Realizarea Sprijinului Decizional al Terminalelor Combinate de Transport

Prefaţă

Studiile asupra terminalelor de cale ferată arată că acestea sunt folosite cu nivele diferite de eficacitate. Într-un sistem cu preturi unitare, pentru utilizarea terminalului şi lipsa de competitivitate între terminale, stimulentul pentru îmbunătăţirea eficienţei a fost în aceste cazuri întotdeauna scăzut.

Un sistem de sprijin decizional poate conţine strategii de comparare, informaţii asupra costului şi aşteptări ale cererii. Acest studiu va arăta cum indicatorii de performanţă obţinuţi prin folosirea A.I.D, poate fi folosit pentru compararea internă într-un sistem de operare monopolistic. Reliefarea unui astfel de sprijin decizional va contribui la alegerea unor acţiuni de eficientizare sporită astfel încât fiecare terminal să poată fi comparat cu un set de terminale de referinţă.

Introducere

Terminalele intermodale sunt puncte cruciale în lanţurile logistice de transport, creşterea calităţii operării unui terminal fiind considerată ca o problemă majoră în optimizarea calităţii generale a sistemului de transport (EU White Papers, 1994).

Un terminal este un punct într-un sistem de transport în care marfa este oprită temporar. Oprirea înseamnă costuri crescute, de aceea aceasta trebuie sa adauge în acelaşi timp o anumită valoare. Există terminale unde această creştere a costului constă în mărirea sau divizarea baxurilor de împachetare a mărfii pentru ca aceasta să poată fi transportată. Exemple sunt terminalele de distribuţie, staţiile de tren sau aeroporturile. Terminalele pot fi de asemenea utilizate pentru depozitarea de bunuri.

Un terminal ce face parte din categoria sistemelor combinate de transport este diferit de celelalte terminale. Creşterea preţului bunurilor pe care o poate induce un terminal de acest tip o reprezintă sarcina unitară între două moduri de transport. Ideea este ca fiecare mod specific de transport să fie folosit acolo unde este mai avantajos. Calea ferată va fi folosită pentru distanţe mari iar transportul rutier pentru distanţe mici, acolo unde este nevoie de o mai mare flexibilitate.

Terminalele studiate sunt părţi importante ale lanţului combinat de transport şi reprezintă punctele unde are loc reîncărcarea de la transportul rutier la transportul feroviar. Transporturile combinate sunt definite după cum urmează: bunurile vor fi transportate în cantităţi unitare de la locul de distribuţie la locul de livrare; unităţile de transport sunt trailere, corpuri interschimbabile, containere. Unităţile de transport vor trebui să schimbe modul de transport cel puţin o dată de la punctul de distribuţie până la punctul de livrare.

Definiţia de mai sus implică a fi îndeplinite trei cerinţe esenţiale pentru a realiza un transport combinat. Una dintre acestea este ca bunurile sa-şi schimbe modul de transport. Combinaţii posibile pot fi transportul rutier/feroviar sau transportul feroviar/maritim. În acest studiu va fi luat în considerare numai cel rutier/feroviar.

Terminalele studiate sunt adaptate special pentru realizarea transbordării bunurilor/mărfii între transportul rutier şi cel feroviar. Acestea au o arie restrânsă de linii de cale ferată şi spaţiu pentru camioane. La un terminal există de asemenea şi echipament pentru manevrarea bunurilor, în cele mai multe cazuri macarale sau maşini pentru ridicarea şi deplasarea acestora.

Terminalele sunt amplasate în zone adiacente punctelor de manevră, depinzând de cantitatea potenţială de bunuri pretabilă la transporturi combinate în cadrul unor zone diferite. Datorită lipsei competiţiei între operatorii terminalelor, nu a fost necesară luarea în considerare şi a altor factori. Costuri investiţionale iniţiale ridicate au fost motivate de cantitatea ridicată de bunuri potenţiale. Totuşi acestea au reprezentat bariere de intrare pentru alţi potenţiali operatori de terminale.