Asigurarea hidrometeorologică a navelor

CAPITOLUL I

Studiul şi trasarea drumului iniţial

1.1. Studiul preliminar

1.2. Trasarea preliminarã a drumului şi studiul etapelor de marş

1.3. Strâmtoarea Bosfor

1.4. Elemente hidrografice

În condiţiile actuale de exploatare a navelor maritime, o contribuţie importantă la creşterea rentabilităţii transportului de mărfuri o poate avea comandantul navei prin alegerea judicioasă a traseului de urmat între porturile de descarcare.

Criteriile de bază ce trebuie avute permanent în vedere la alegerea drumului sunt :

• să ofere condiţii de siguranţă deplină împotriva pericolelor hidrometeorologice şi de navigaţie, cu solicitări minime pentru echipaj,corpul navei, instalaţii si marfă;

• să permită executarea voiajului în cel mai scurt timp posibil.

Este posibil însă ca în anumite condiţii cele două criterii să fie în parte contradictorii. În asemenea situaţii, comandantul poate alege soluţia optimă doar printr-o analiză profundă a calităţilor nautice ale navei sale, în starea de încărcare în care se află, cât şi a condiţiilor specifice, a zonei geografice în care va naviga, preluând un risc rezonabil şi ţinând seama de primatul criteriului de siguranţă.

În acest sens toate informaţiile pertinente sunt strânse şi constitue o bazã solidã în vederea realizãrii planului de marş. Sunt puse totodatã în balanţã utilitatea şi riscul; trebuie reţinut faptul cã, criteriul siguranţei navei si protectiei mediului va prima întotdeauna celui economic.

1.1. STUDIUL PRELIMINAR ŞI ALEGEREA DRUMULUI

1.1.1. STUDIUL CARACTERISTICILOR NAVEI

În procesul analizei viitorului traseu, dintre caracteristicile navei trebuie luate în considerare în special : clasa navei, raza de acţiune, viteza şi starea de încărcare.

a) Clasa navei: studiind caracteristicile navei se observa ca este apta pentru navigaţie maritimă zona nelimitată. Consultând documentaţia tehnică şi de exploatare, putem constata robusteţea corpului şi buna stare de funcţionare a maşinilor, instalaţiilor şi echipamentelor.

b) Raza de acţiune: scăzând din capacitatea tancurilor cantitatea de combustibil necesară asigurării condiţiilor de viaţă de la bord şi funcţionării echipamentelor, rezultă cantitatea de combustibil ce poate fi folosită pentru propulsie, din care se determină distanţa maximă pe care nava poate naviga fără reaprovizionare. În cazul nostru,pe distanţa Constanţa - Iskenderun cantitatea de combustibil este suficientă.

c) Viteza navei este un criteriu important în stabilirea limitelor deciziei, deoarece aceasta asigură posibilitatea evitării fenomenelor hidrometeorologice periculoase, precum şi posibilitatea refugiului spre cel mai apropiat adăpost, când situaţia impune.

d) Starea de încărcare a navei, natura mărfurilor transportate, modul de stivuire şi amarare trebuie să fie analizate din cel puţin două puncte de vedere :

• preîntâmpinarea creării unor situaţii în care marfa poate periclita siguranţa navei (compromiterea stabilităţii prin dezamarare,alunecare şi deformarea stivelor, gaură de apă, etc.);

• evitarea avarierii parţiale sau totale a mărfii (datorită ruliului violent, a imposibilităţii ventilării magaziilor, etc.).

1.1.2. CARACTERISTICI HIDROMETEOROLOGICE ALE ZONEI DE NAVIGAŢIE

Între factorii hidrometeorologici, cea mai mare importanţă în alegerea traseului o prezintă : curenţii marini, vânturile predominante, starea mării, furtunile tropicale,anotimpul, gheţarii şi gheţurile. Frecvenţa şi intensitatea acestor factori şi multiplele combinaţii posibile impun soluţii sezoniere diferite în alegerea traseului, pentru aceeaşi zonă geografică şi aceeaşi navă.

a) Curenţii marini sunt de mai multe feluri :

• curenţii permanenţi - pe relaţia Constanţa - Iskenderun, unul din cei mai importanţi este curentul Bosforului, dinspre Marea Neagră spre Marea Marmara, care atinge uneori viteze de până la 5 nd;

• curenţii accidentali, generaţi de vânturile din zonă;

• curenţii de maree: pe relaţia Constanţa - Iskenderun, acţiunea acestor curenţi este în general neglijabilă.

Acţiunea curentului asupra operei vii a navei se materializează în deriva de curent, respectiv o variaţie a drumului şi/sau vitezei navei deasupra fundului faţă de drumul şi/sau viteza navei prin apă. Această variaţie este direct proporţională cu volumul carenei şi cu timpul cât nava navigă prin masele de apă în mişcare şi invers proporţională cu viteza navei, ajungând uneori la valori însemnate de ordinul a 5...10, respectiv mile sau zeci de mile.