Cercetarea imaginii serviciilor RATB în rândul călătorilor

Introducere. Scurt istoric I.T.B. / R.A.T.B.

Lucrarea de faţă se intitulează „Cercetarea imaginii serviciilor Regiei Autonome de Transport Bucuresti”. Am ales aceasta tema deoarece eu circul zilnic cu mijloacele de transport in comun, dar si lucrez in cadrul Regiei şi am vrut să arăt că marea majoritate a populaţiei bucureştene circulă cu autobuzele, troleibuzele şi tramvaiele, chiar daca este mulţumită de condiţiile oferite sau nu. Acest mod de transport este un „rău necesar” pentru toţi bucureştenii.

Transportul public de persoane în Bucureşti este responsabilitatea Regiei Autonome de Transport Bucureşti (R.A.T.B.), şi include un sistem extensiv de autobuze, troleibuze, tramvaie şi o linie de metrou uşor. Reţeaua R.A.T.B. este printre cele mai dense din Europa, fiind a patra cea mai mare de pe continent şi transportând 2,26 milioane de pasageri pe zi pe cele 116 linii de autobuz, 20 linii de troleibuz şi 25 linii de tramvai (incluzând metroul uşor menţionat). Deoarece sistemul este des utilizat, mijloacele de transport sunt deseori foarte încărcate. Ca şi metroul, sistemul R.A.T.B. trece printr-o fază de reînnoire, caracterizată de convertirea liniilor de tramvai în linii de metrou uşor şi achiziţionarea de vehicule noi, mai ales pentru autobuze. De asemenea R.A.T.B. deserveşte şi judeţul Ilfov prin liniile preorăşeneşti reânfiinţate la sfârşitul anului trecut (32 de linii preoraşeneşti cu lungimi cuprinse între 3 si 23 de km, iar intervalele de succedare în staţii variază intre 22 si 100 de minute).

Începuturile transportului public în Bucureşti datează din 1871, când este înfiinţată „Societatea Română de Tramvaiuri”, care exploata tramvaie trase de cai. Pe 9 decembrie 1894 apar şi primele tramvaie electrice, între Obor şi Cotroceni, pe o lungime de 6,5 km.

Tramvai cu cai 1871 Autobuz Henschel 1932 Troleibuz articulat 1955

În 1936, „Societatea Comunală pentru construcţiunea şi exploatarea tramvaielor în Bucureşti” obţine exclusivitatea transportului în comun cu tramvaie şi autobuze pentru Bucureşti şi 12 comune suburbane. Societatea avea la dispoziţie 392 de autobuze construite la compania Leonida & Co, pe baza unor şasiuri Renault, Chevrolet şi Henchel. După război, numele societăţii este schimbat în "Întreprinderea de Transport Bucureşti" (I.T.B.) şi se înfiinţează prima linie de troleibuz (1949), pe traseul Piaţa Victoriei – Hipodrom.

În 1990 „Întreprinderea de Transport Bucureşti” se transformă în „Regia Autonomă de Transport Bucureşti”, prin decizia nr. 1179/10.12.1990, a Primăriei Municipiului Bucureşti şi a Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.

Primele autobuze moderne marca DAF intra in dotarea R.A.T.B. în anul 1994; în 2002 se dă în folosinţă prima linie de metrou uşor din ţară pe traseul liniei 41 de tramvaie. Această lucrare face parte dintr-un vast program de reabilitare a 110 km de linii de tramvaie din sud-vestul oraşului, printr-o cofinanţare asigurată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Primaria Municipiului Bucureşti şi Banca Europeană de Investiţii ; iar în anul 2008 intră în exploatare (pâna la data de 23.05.2008) un lot de 141 de autobuze marca MERCEDES CITARO din cele 500 ce urmează a fi achizitionate în perioada 2008-2009, autobuze dotate cu motor EURO 4, instalaţie de aer condiţionat în salonul călătorilor, monitor LCD pentru informarea călătorilor şi sistem de supraveghere video.

1.1 Conceptul imaginii – imaginea instituţiei

Multe întreprinderi au recunoscut necesitatea unei conduceri orientate spre piaţă capabile să identifice nevoile specifice ale clienţilor (aşteptările acestora), printr-o tratare diferenţiată a pieţelor şi să orienteze corespunzător programul de producţie, oferta, de aceea, în prezent, se acordă o deosebită importanţă orientării spre client

Imaginea este un factor important care a fost recunoscut şi studiat, pentru prima dată, în anul 1950. În lucrarea sa „Managementul marketingului”, Philip Kotler a definit imaginea, într-un sens larg, ca reprezentând „ansamblul percepţiilor pe care un individ le are vis-à-vis de un obiect”.

A. Denner defineşte imaginea ca fiind „un tablou de reprezentări ale ideilor, sentimentelor, atitudinilor, credinţelor mai mult sau mai puţin explicite, mai mult sau mai puţin profunde, mai mult sau mai puţin conştiente, având un conţinut emoţional mai mult sau mai puţin dens, mai mult sau mai puţin important”.

Crearea şi păstrarea unei bune imaginii (care este foarte preţioasă şi mai multe companii au făcut această descoperire pe banii lor) atinge toate aspectele derulării unei afaceri – de la management şi marketing la inovaţie şi controlul calităţii Nu este doar o problemă de relaţii publice.

Intreprinderile trebuie să acorde o mare importanţă constiturii şi menţinerii unei imagini favorabile pentru serviciile, produsele sale cât şi pentru mărcile sale. Esenţa mărcii se defineşte prin: valoarea, concepţia şi personalitatea pe care ea le sugerează. Efectele eventuale ale promovării asupra imaginii mărcii sunt întotdeauna în funcţie de capacitatea sa de a-şi însuşi semnalele sau temele dezvoltate de comunicarea publicitară. Temele promovării au ca obiectiv să facă imaginea cât mai atractivă şi îhn acest scop să emită semnalele de comunicare care să fie pe cât posibil coerente cu strategia de comunicare a mărcii