Efectuarea transportului de marfă multimodal

Transporturile reprezintă un domeniu important al activităţii economico-sociale pentru că prin intermediul lor se efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor în scopul satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti.

Dezvoltarea, diversificarea şi modernizarea transporturilor au fost determinate de extinderea şi intensificarea producţiei şi a circulaţiei mărfurilor, de adâncirea diviziunii internaţionale a muncii.

Având în vedere necesitatea realizării legăturilor dintre producţie şi consum, transporturile sunt acelea care deplasează bunurile obţinute în celelate ramuri ale producţiei materiale din locul în care au fost produse la cel în care urmează a fi consumate în cadrul pieţei interne şi internaţionale.

Obiectul activităţii de transport îl constituie deplasarea în spaţiu a călătorilor şi mărfurilor.

Însă nu toate deplasările în spaţiu constituie obiectul activităţii de transport supuse contractului de transport. Astfel, transportul informaţional, transportul de lichide şi gaze prin conducte şi alte activităţi asemănătoare nu pot forma obiectul contractului de transport. Aceste activităţi se realizează prin instalaţii proprii şi nu necesită operaţiunile specifice pe care le presupune activitatea de transport, cum ar fi: preluarea de către transportator a mărfurilor, obligaţia de pază şi preluare a lor la destinaţie.

Considerată sub aspectul conţinutului său economic, activitatea de transport constituie mijlocul prin care se înlesneşte schimbul de bunuri şi deplasarea oamenilor, spre deosebire de deplasarea gândirii (transportul corespondenţei, faxul, transmisiunile telefonice), transport ce este supus altor reguli.

De asemenea, rămâne în afara sferei noastre de preocupare transportul poştal care, deşi se realizează pe baza unor raporturi juridice între transportator şi unitatea de poştă, nu se integrează în contractul de transport. Mai mult, nici expeditorul, nici destinatarul nu au legături juridice cu unitatea de transport ce realizează activitatea de corespondenţă.

Astfel, activitatea de transport poate fi definită ca acţiunile prin care se organizează şi se realizează deplasarea călătorilor şi mărfurilor în spaţiu şi timp.

Un rol important îl are transportul în sfera producţiei unde, printr-o mai bună organizare, poate contribui la: reducerea ciclului de producţie, accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante, îmbunătăţirea indicatorilor economico-financiari. Transportul rutier este o forma de transport terestru si tot odata un subsistem al sistemului naţional al transporturilor care asigură deplasarea in spaţiu a mărfurilor si persoanelor cu ajutorul autovehiculelor (mijloace de transport auto-propulsate)si al mijloacelor tractate (remorci, trailăre,etc.) .

După cel de-al doilea Război Mondial, pe măsura dezvoltării şi modernizărtii rutiere, a creşterii schimburilor economice dintre state, s-a simţit tot mai mult necesitatea constituirii unei organizaţii a transportatorilor, care să apere interesele membrilor săi. Aceasta s-a realizat în 1948, când a lua fiinţă, la Evolutiv, transportul rutier s-a axat pe două elemente, mijloace de transport şi infrastrucură necesară, care au cunoscut perfecţionări constante în raport cu progresul tehnico – ştiinţific . Mijloacele de transport auto dezvoltă viteze tehnice si comerciale ridicate, fapt ce are o mare importanţă în transportul de mărfuri perisabile, al celor care presupun un anumit grad de urgenţă, etc. În transporturile pe distanţe mari, cum sunt cele internaţionale, rulajul miljoacelor de transport auto este de două ori mai ridicat decât cel al vagoanelor de cale ferată (3 curse pe luna faţă de numai 1,5 curse, în medie), ceea ce contribuie la accelerarea proceselor de producţie şi desfacere, la creşterea eficienţei utilizării autovehiculelor. Mijloacele auto pot asigura livrări successive, la termene stabilite, care-l scutesc pe beneficiar să creeze stocuri de siguranţă importante. Se elimină astfel depozitarea excesivă, deprecierea mărfii în timpul depozitării imobilizarea unor importante fonduri băneşti în stocuri prea mari şi se creează posibilitatea utilizării lor în alte scopuri; importatorul oferă un preţ mai avantajos pentru asemenea livrări “în grafic”.

Transporturile de mărfuri sunt reglementate prin mai multe acte normative:

- reglementări de drept intern

- convenţii internaţionale

Conform acestor reglementari, marfa trebuie să fie încărcată în două sau mai multe vehicule sau dacă este vorba de feluri diferite de marfă sau de loturi diferite, transportatorul are dreptul să ceară întocmirea de scrisori de transport pentru fiecare vehicul folosit sau pentru fiecare fel ori lot de marfă. Pentru a se micsora preturile de cost ale transportului, cel mai avantajos mod de transport este reprezentat de transportul multimodal.

Prin tema de proiect, am prezentat: definitii, clasificari, avantaje, modalităţi tehnice de realizare a acestui mod de transport, care azi este preferat de marea parte a transportatorilor internaţionali de marfuri.

CAPITOLUL I

DEFINIŢII, AVANTAJE ŞI CLASIFICAREA

TRANSPORTULUI MULTIMODAL

Competiţia internaţională şi expansiunea geografică a pieţelor a forţat producătorii şi exportatorii să se concentreze pe strategiile de producţie integrată şi logistica transportului cu scopul de a reduce costurile, şi în acelaşi timp, să obţină un standard mai mare al serviciului. Nevoia de a controla costurile transportului a devenit la fel de importantă ca nevoia de a menţine la un nivel mic costurile de producţie. Astfel apariţia serviciilor de transport multimodal a dus la crearea de noi oportunităţi comerciale la fel ca şi creşterea competitivităţii.

Transportul multimodal este strâns legat de acest fenomen pe care noi îl numim “globalizare”. Nici un alt subiect nu este mai căutat astăzi în lumea intelectuală decât globalizarea. Dar şi politicienii, fie că vorbesc de drepturi, fie că se împotrivesc terorismului, ajung să fie preocupaţi, în fond, de globalizare.

Globalizarea se referă la procesul prin care relaţiile sociale devin relativ lipsite de factorii distanţă şi graniţă, în aşa fel încât viaţa umană se desfăşoară din ce în ce mai mult în largul unei lumi văzute ca loc unic. Secolul care abia a început va fi dominat de globalizare, de revoluţia informaţiei. Când nu va mai exista o reţea informatică planetară, lumea va arăta complet altfel, dar aceasta un va însemna o rupere a punţilor cu trecutul.1

În plan economic, globalizarea este menită să ofere soluţii pentru asigurarea creşterii la scară planetară, pentru o dezvoltare durabilă pe termen lung, eradicarea sărăciei şi a foametei în lume, crearea de noi locuri de muncă, şi combaterea şomajului, asigurarea permanentă a echilibrului economic, utilizarea eficientă a resurselor, dezvoltarea de noi tehnologii de producţie. În esenţă, globalizarea economiei presupune integrarea internaţională a pieţelor de bunuri şi servicii, a pieţelor de capital, accesul liber şi neîngrădit, pe baze comerciale, la sursele de materia prime şi energie, la noile tehnologii, la rezultatele cercetării ştiinţifice şi tehnologice.

În acest context transporturile internaţionale sunt confruntate cu noi exigenţe în privinţa deplasării în timp şi spaţiu a bunurilor şi persoanelor. Deplasarea bunurilor în spaţiul intern şi internaţional trebuie realizată cât mai repede, dar în condiţii de siguranţă a transporturilor şi cu costuri cât mai mici posibile, iar pe de altă parte, economia de timp înseamnă bani, în sensul că procesul de reproducţie a mărfurilor şi serviciilor poate fi reluat într-un termen mai scurt.

În principiu, sistemul transporturilor (şi în special al transporturilor rutiere) este un sistem cu acţiune globală. El asigură deplasarea în timp şi spaţiu a bunurilor şi persoanelor în orice punct al globului, într-un termen dinainte stabilit pe bază de calcul matematic, sau în baza experienţei trecute. Serviciile de transport pot fi realizate direct sau prin conlucrarea mai multor moduri de transport (transportul multimodal sau intermodal).

În noile condiţii ale globalizării, infrastructura transporturilor trebuie să asigure deplasarea unor mijloace de transport tot mai perfecţionate la viteze tehnice şi comerciale din ce în ce mai mari. Timpul de staţionare în porturi sau aeroporturi trebuie redau tot mai mult prin mecanizarea operaţiunilor de încărcare-descărcare şi utilizarea tehnologiilor moderne de transport (containerizare, paletizare, pachetizare).

Transportul intermodal reprezintă, la ora actuală, una dintre cele mai flexibile, dar şi mai dificile modalităţi de mişcare a mărfurilor în Europa şi în lumea întreagă. Este nevoie de o logistică foarte bine pusă la punct, de vehicule speciale moderne şi, aspectul cel mai important, de multă experienţă şi dăruire.