Întreținerea tehnică a automobilului

INTRODUCERE

Transportul este un element esenţial pentru societatea noastră modernă: acesta asigură accesul la locuri de muncă, bunuri şi servicii, educaţie, activităţi turistice şi de agrement. Gospodăriile moderne cu două venituri depind şi mai mult de transport deoarece este din ce în ce mai obişnuit ca cel puţin o persoană să trebuiască să facă naveta pe o distanţă semnificativă. Aceasta se datorează în parte specializării în creştere a forţei de muncă. Mai mult, sarcini precum cumpărăturile se bazează tot mai mult pe transport datorită tendinţei concentrării zonelor de cumpărături în mai puţine locuri, departe de zonele rezidenţiale care sunt deseori lipsite de posibilitatea de a face cumpărături.

Politicile de expansiune au transformat industria auto intr-unul dintre cei mai importanti pioni ai globalizarii. Una din principalele probleme, care stă în faţa serviciului de exploatare tehnică este, mărirea fiabilităţii de exploatare şi micşorarea cheltuielilor la întreţinerea unităţilor de transport. Transportul auto ca un element principal a sistemei generale de transport, stabil ocupă primul loc după volumul de transport în economia republicii.

Mărirea parcului de automobile s-a produs în baza aducerii în ţară a autoturismelor din Europa de Vest, majoritatea avînd un termen mare de exploatare. Starea tehnică a acestor automobile corespunde ultimei etape în perioada de exploatare, ce se caracterizează prin mărirea numărului abandonurilor şi defecţiunilor. De aceea se măresc necesităţile de a adresa la staţii de service auto pentru a menţine automobilul în starea normală.

La introducerea în practică a tuturor acestor lucruri este nevoie de cunoştinţă complexe legate cu proiectarea tehnologică a întreprinderilor auto. Scopul proiectului de an constă în întărirea cunoştinţelor teoretice primite în procesul de studii în Colegiul de Transporturi.

CAPITOLUL 1.

PARTEA DE PROIECTARE.

1.1 Destinatia a postului de ÎT şi RC a transmisiei:

Postul de ÎT şi RC a transmisiei este destinat pentru a menţine automobilele în starea tehnică de funcţionare, de a reduce intensitatea uzurilor detaliilor, pentru a preveni eşecurile şi defecţiunile, de a reduce consumul combustibilelor şi a lubrifinţilor.

Rezolvînd problemele în timp util, îmbunătăţind fiabilitatea, siguranţa şi durata de exploatare, mărind kilometrajul pînă la reparaţia curentă.

La rîndul său agregatele şi mecanismele transmisiei (ambreiajul, cutia de viteză, transmisia cardanică, arbore longitudional, punte cu transmisia principală şi diferenţial) reprezintă 10-15% din toate eşecurile. Reieşind costurilor materiale aproximativ 40% din capacitatea tuturor costurilor.

Pentru elimenarea eşecurilor transmisiei (automate, semiautomate, mecanice) care este unul din cei mai scumpi şi dificili agregate, reieşind 25% din costul material. Lăsînd pînă la 30% tuturor celorlalţi agregate ce fac parte din transmisie.