Optimizarea Transportului Maritim

Scopul acestei lucrări este acela de a stabilii termenul de valabilitate al ipotezei de eficiență a pieței în coroborare cu aşteptările regionale în ceea ce priveşte prețul navelor pentru transportul de mărfuri solide în intervalul de timp ianuarie 1976 - decembrie 1997. Testele pentru stabilirea eficienței de piață includ teste de ortogonalitate şi de returnare imprevizibilă a investițiilor, precum şi teste bazate pe modelele vectorului autoregresiv, acestea fiind propuse de Campbell şi Shiller. Tehnologia de ultimă generație s-a extins şi include o a treia variabilă care se aplică activelor reale cu o viață economic limitată. Rezultatele obținute astfel indică faptul că prețurile, atât pentru navele noi, cât şi pentru cele la mâna a doua, nu sunt determinate eficient. Nereuşita ipotezei eficienţei de piață în vederea stabilirii prețului este explicată prin existența variației în timp şi spațiu. Acestea sunt modelate printr-un program de modele numit GARCH-M. Rezultatele au implicații directe şi importante asupra strategiei de investiții, atât pe piața de nave noi, cât şi pe cea de nave mai vechi.

1. INTRODUCERE

Conceptul de eficiență de piață a fost folosit în diverse contexte pentru a caracteriza o piață în care investitorii folosesc toate informațiile relevante pentru a evalua activele de preț tranzacționate pe piață şi pentru a scoate din calcul orice oportunitate de profit în exces pe piață. Această definire a eficienței de piață implică faptul că prețul dat evidențiază în mod instantaneu toate informațiile esențiale. Prin urmare nu va exista nici o posibilitate pentru agenți să dobândească câştiguri în exces față de aşteptările investitorilor, considerând că nivelul de risc şi prețul tranzacției este inclus.

Este important de verificat dacă piețele navelor pentru transportul de mărfuri solide, fie noi, fie la mâna a doua, sunt eficiente şi dacă prețurile activelor agenților sunt stabilite corect odată cu eşuarea Impotezelor Eficienței Pieței (EMH). De exemplu, dacă piața navelor este considerată ineficientă şi prețurile deviază de la valorile lor normale, atunci strategiile de piață pot fi adaptate să exploateze oportunitățile de obținere a unui profit exagerat.

Totuşi, când prețurile sunt mai scăzute decât valorile lor fundamentale, cumpărarea şi operarea acestor nave (sau vânzarea când prețurile cresc) pot fi profitabile. Pe de altă parte, dacă prețurile sunt mai ridicate decât valorile normale, ar putea fi mai profitabilă contractarea navelor decât cumpărarea acestora, atâta vreme cât prețurile lor sunt foarte mari comparativ cu profitabilitatea lor. De aceea, este important să se înțeleagă mecanismul de stabilire a prețurilor la fel de bine ca eficiența pieței navelor.

În ciuda numeroaselor studii din literatură despre testarea EMH pe diverse piețe de capital şi financiare, doar câteva sunt realizate pentru piața imobiliară sau de nave. Puține studii au investigat fixarea prețurilor în literatură. Pionierii acestor lucrări au fost Beenstock şi Strandenes. Aceasta din urmă a investigat formarea prețurilor în sectorul navelor ce transportă marfă solidă şi al tancurilor, între 1968-1981, folosind informații anuale. Strandenes consideră că prețurile sunt mai influențate de schimbările profiturilor pe termen lung, decât de modificările curente. Beenstock propune un model de echilibru general dinamic pentru determinarea prețurilor navelor.

Vergottis a investigat eficiența informațională a pieței navelor noi, bazându-se pe teste de ortogonalitate, pe perioada 1960-1985.

În ciuda încercărilor repetate făcute în literatură pentru a testa eficiența pieței navelor, aceasta nu este clară încă, deşi piața nevelor comercializate este eficientă.

2. TESTAREA IPOTEZEI EFICIENŢEI PIEŢEI

Există trei metode diferite dar corelate pentru testarea diverselor implicări ale EMH. Prima metodă foloseşte prezumția că prețurile de pe o piață eficientă ar trebui să reflecte valoarea rațională a bunurilor, care este de fapt valoarea prezentă a profitabilității aşteptate de la acestea. A doua metodă, care este într-un fel corelată cu argumentul anterior, este bazată pe presupunerea că pe o piață eficientă scăderile excesive sunt independente de informațiile istorice disponibile la momentul sau mai devreme, ceea ce implică faptul că acestea ar trebui să fie imprevizibile. A treia metodă, care de asemenea este bazată pe prezumția imprevizibilității, investighează strategiile de comercializare, ținând cont de setul de informații disponibile.

În cele din urmă, modelele nou dezvoltate ale GARCH-M îşi propun să investigheze riscul revenirii relațiilor pe piața de vânzare a navelor în literatura economico-financiară.