Oțeluri inoxidabile pentru componentele automobilelor moderne

Oţelul este cel mai important aliaj al fierului, principala componentă este carbonul, cu o concentraţie maximă de 2.11 % din greutate. Conform altei definiţii oţelul este un aliaj feros care se poate obţine prin formare plastică (forjare, laminare). În această definiţie nu este menţionată prezenta Carbonului, deşi este cel mai important element de aliere al fierului.

Aparitia otelurilor inoxidabile poate fi considerat un moment important al revolutiei industriale. Cu toate ca efectele dezastruoase ale coroziunii asupra fierului si aliajelor sale au fost cunoscute din cele mai vechi timpuri, numai la începutul acestui secol s-au facut evaluarile cantitative ale acesteia.

Speranta de a gasi o metoda de protectie a fierului care sa-I redea într-o maniera eficace si durabila rezistenta la coroziune, parea, pâna în 1800, de nerealizat.

Istoria otelurilor inoxidabile este marcata de perioada foarte mare care s-a scurs între momentul descoperirii proprietatilor remarcabile ale

fierului aliat cu crom (metal descoperit în1797 de VAUGUELIN si izolat în 1854 de BUNSEN) si momentul în care s-au început primele studii stiintifice asupra acestui aliaj si exploatarea lui industriala.

Putem compara aceasta situatie cu cea a penicilinei pe care FLEMING a descoperit-o în 1928, iar aplicatiile ei terapeutice au început dupa 13 ani adica în 1941. Pentru otelurile inoxidabile aceasta perioada a fost de aproape 90 de ani.

Primele observatii aupra proprietatilor chimice conferite fierului prin introducerea de crom au fost facute de BERTHIER în 1821. Primele compozitii de oteluri inoxidabile, datând de la începutul secolului, au fost semnalate simultan de GUILLET,CHEVANARD si PORTEVIN, în Franta, GOLDSCHMIDT, GIESEN si MONARTZ în Germania.Rezultatele lor au fost strans legate de descoperirea proprietatilor conferite fierului prin adaugarea unei cantitati suficiente de crom, care face ca aliajul sa reziste foarte bine în numeroase medii agresive, ceea ce în mod normal se numeste pasivitate.

Dupa norma europeana EN10020, otelul inoxidabil este un aliaj de fier, crom si carbon, cu mai mult de 10,5%Cr si mai putin de1,2%C. Alte elemente cum sunt nichelul, molibdenul, titanul s.a., pot fi adaugate pentru a conferi aliajului proprietati particulare.

Denumirea de“OTELURI INOXIDABILE”este foarte restrictiva, ca sicele folosite în engleza (stainless:otel inatacabil) sau cea în germana(nicht rostende Stahl:otel care nu rugineste), denumiri care s-au impusla începutul descoperirii lor datorita rezistentei evidente a acestor oteluri la coroziunea atmosferica.

În prezent când spunem despre un otel ca este inoxidabil trebuie sa specificam: în raport cu care medii, lichide sau gazoase, în ce limita detemperatura si rezistenta la coroziune în comparatie cu otelurile ordinare sau cele slab aliate.

Tendinte privind utilizarea otelului in industria de automobile

Otelul a fost pentru mult timp materialul ales de industria auto, la nivel mondial. Utilizarea otelului a permis producatorilor de automobile sa atinga standardele dorite de rezistenta si siguranta pentru vehiculele lor, la costuri relativ scazute vis-a-vis de alte materiale. Cu toate acestea, avand in vedere reglementările tot mai stricte referitoare la emisiile de corbon si eficienta consumului de combustibil, reducerea greutatii automobilelor a devenit un element extrem de important pentru domeniul auto. Otelul se confrunta cu cresterea concurentei din partea aluminiului si a altor materiale, deoarece producatorii de automobile doresc sa reduca greutatea vehiculelor lor, in scopul de a se conforma acestor reglementari.