Particularități în Transportul Mărfurilor Periculoase

ARGUMENT

Obiectul activităţii de transport îl constituie deplasarea în spaţiu a călătorilor şi mărfurilor. Însă nu toate deplasările în spaţiu constituie obiectul activităţii de transport supuse contractului de transport. Astfel, transportul informaţional, transportul de lichide şi gaze prin conducte şi alte activităţi asemănătoare nu pot forma obiectul contractului de transport. Aceste activităţi se realizează prin instalaţii proprii şi nu necesită operaţiunile specifice pe care le presupune activitatea de transport, cum ar fi: preluarea de către transportator a mărfurilor, obligaţia de pază şi preluare a lor la destinaţie.

Considerată sub aspectul conţinutului său economic, activitatea de transport constituie mijlocul prin care se înlesneşte schimbul de bunuri şi deplasarea oamenilor, spre deosebire de deplasarea gândirii (transportul corespondenţei, faxul, transmisiunile telefonice), transport ce este supus altor reguli. Transportul reprezintă o componentă a producţiei materiale, fiind compusă din totalitatea mijloacelor de deplasare a mărfurilor şi persoanelor în spaţiu şi timp, a utilajelor, a căilor de comunicaţie, folosindu-se un personaj de specialitate. În contextul unei evoluţii fără precedent a relaţiilor economice şi a schimburilor economice internaţionale, transporturile şi expediţiile şi-au găsit un loc deosebit de important, folosit în scopul învingerii distanţe.

Locul transporturilor în economia naţională a unei ţări, îl reprezintă faptul că este o ramură a producţiei materiale care contribuie la crearea de Produs Intern Brut. Prin transporturi se realizează legături între ramurile economiei materiale, compartimente ale fiecărei ramuri, între unităţile din cadrul compartimentelor. Economia unei ţări depinde de capacitatea ei de a-şi asigura circulaţia produselor. Deţinerea unei reţele puternice de transport oferă economiei cadrul comercial optim de funcţionare, creând posibilitatea dezvoltării şi evoluţiei. Una din funcţiile de bază ale unităţii economice o reprezintă funcţia comercială. Valorificarea rezultatelor producţiei-produsul semifabricat sau finit-presupune deplasarea acestuia de la producător (expeditor) la cumpărător (destinatar).

Aici intervine rolul transportatorului ca intermediar în tranzacţiile economice, care mijloceşte derularea unui contract de vânzare-cumpărare. Reţeaua de transport a unei ţări, oglindeşte fidel situaţia economiei acesteia, constituindu-se în „sistem circulator” al unei economii, transporturile preiau rezultatele obţinute, reacţionând prompt la evoluţiile sau involuţiile acesteia.

O componentă a reţelei de transport o reprezintă transporturile rutiere. Prin specificul lor acestea se pretează cel mai bine unor solicitări la nivel micro şi macro, având prioritate în cazul unor deplasări rapide şi directe, chiar dacă uneori costurile sunt mai ridicate.

Transportul rutier este un mod de transport terestru şi totodată un subsistem al sistemului naţional al transporturilor, care asigură deplasarea în spaţiu a mărfurilor şi persoanelor cu ajutorul autovehiculelor (mijloace de transport auto-propulsate) şi al mijloacelor tractate (remorci ,trailere). Mijloacele de transport folosesc la transportul persoanelor şi a mărfurilor la distanţă.

CAPITOLUL 1

ACORDUL ADR

Transportul produselor chimice cu mijloace auto, în trafic internaţional este reglementat prin “ Acordul european privind transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase”, elaborate la 30 septembrie 1957 şi intrat în vigoare la 29 ianuarie 1968, acord cunoscut sub denumirea prescurtată de A.D.R. (“Accord europeen relative au transport internaţional des marchandises dangerouses par route”.). În conformitate cu prevederile acordului, prin “Mărfuri periculoase” se înţeleg materialele şi obiectele care sunt interzise a fi transportate pe drumuri în trafic internaţional sau al căror transport este permis numai în condiţiile unei autorizări speciale, date în condiţiile stabilite prin Acord.

În sensul acestui Acord, produsele chimice pot fi împărţite după gradul lor de periculozitate, în produse periculoase şi produse nepericuloase, acestea din urmă putând fi transportate în condiţiile în care sunt transportate mărfurile obişnuite, iar cele periculoase, în condiţiile stabilite prin A.D.R. Acordul prevede că statele care aderă la el trebuie să interzică transportul cu mijloace auto pe teritoriul lor a unor anumite mărfuri periculoase şi să permită transportul altora numai în condiţiile stabilite prin Acord.