Reglementări privind securitatea aeronautică

1. REGLEMENTARILE DIN DOMENIUL SECURITATII AERONAUTICE CE VIZEAZA OPERATORUL AERIAN

1.1 Introducere

Pentru un operator aerian securitatea reprezinta un punct important al activitatii pe care o desfasoara, de aceea acesta trebuie sa acorde o mare importanta acestui aspect.

In mare parte dupa atentatele din Septembrie 2001, pentru a creste nivelul de securitate la bordul aeronavelor au fost aprobate o serie de masuri, cele mai importante fiind acelea prin care aparatele de zbor sa fie dotate cu usi securizate pentru cabina de pilotaj si mai nou vor trebui dotate cu sistem de supraveghere din cabina de pilotaj.

Pentru un operator aerian, majoritatea cerintelor de baza in privinta operarii, sunt specificate in EU-OPS 1, unde pentru domeniul securitatii aeronautice in Subpartea S, sunt specificate cerintele de functionare ale acestuia.

Operatorul, pentru a putea functiona, trebuie sa aiba un Program propriu de Securitate Aeronautica, un Program de pregatire in domeniul securitatii Aeronautice si un program de asigurare a calitatii in domeniul securitatii aeronautice, aprobate de catre autoritatea in domeniul (in cazul de fata aceasta este Directia Generala a Aviatiei Civile din Cadrul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii).

Pentru a se asigura ca operatorul indeplineste conditiile de autorizare, inclusiv in domeniul securitatii aeronautice, Ministerul deleaga responsabilitatea de control Autoritatii Aeronautice Civile Romana, care verifica si daca Operatorul are un program de securitate aprobat, daca personalul are cursurile de securitate Initiale si recurente efectuate.

Aceasta verificare este efectuata la fiecare prelungire de certificat, sau ori de cate ori considera necesar AACR.

Pentru a putea activa, un operator aerian trebuie sa respecte mai multe reglementari nationale si internationale. Reglementarile specifice securitatii aeriene sunt enumerate mai jos.

1.2 Standarde şi recomandări ale Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale – OACI:

- Anexa nr. 17 (Ediţia nr. 8 din aprilie 2006, standardele 3.1.7., 3.4.1., 3.4.2. şi 3.4.3.) la Convenţia privind Aviaţia Civilă Internaţională, semnată la Chicago la data de 7 decembrie 1944;

- Manualul de securitate OACI (Doc 8973, ediţia 7), 2002.

1.3 Recomandări ale Conferinţei Europene a Aviaţiei Civile – ECAC

- Recomandările DOC 30 (Partea II- Securitate), partea a IV-a de la capitolul 2 până la capitolul 12 şi anexele relevante.

1.4. Cerinţe ale Agentiei Europene de Siguranta Aviatiei

- EU-OPS 1, Subpartea S

1.5 . Regulamente ale Consiliului European şi ale Consiliului:

- Regulamentul (CE) nr. 300/2008 care stabileşte regulile comune în domeniul securităţii aeronautice;

- Regulamentul (CE) NR. 272/2009 al Comisiei din 2 aprilie 2009 de completare a standardelor de bază comune în domeniul securităţii aviaţiei civile

- Regulamentul (UE) NR. 297/2010 al Comisiei din 9 aprilie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 272/2009 de completare a standardelor de bază comune în domeniul securităţii aviaţiei civile

- Regulamentul (UE) NR. 18/2010 al Comisiei din 8 ianuarie 2010 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 300/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte specificaţiile pentru programele naţionale de control al calităţii în domeniul securităţii aviaţiei civile

- Regulamentul (UE) NR. 72/2010 al Comisiei din 26 ianuarie 2010 de stabilire a procedurilor de efectuare a inspecţiilor Comisiei în domeniul securităţii aeronautice

- Regulamentul (CE) nr. 1138/2004 care stabileşte definiţiile comune ale părţilor critice ale zonelor cu acces limitat securizate ale aeroporturilor;

- Regulamentul (UE) NR. 185/2010 al Comisiei din 4 martie 2010 de stabilire a măsurilor detaliate de implementare a standardelor de bază comune în domeniul securităţii aviaţiei