Rolul transporturilor în dezvoltarea activităților turistice

Capitolul I: Rolul şi importanţa transporturilor turistice

1.1. Locul transporturilor în economie

Prin intermediul transporturilor se realizează deplasarea în spaţiu a bunurilor materiale şi a persoanelor, în vederea satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale ale membrilor societăţii.

Transporturile constituie, în consecinţă, o ramură importantă a economiei naţionale, menită să asigure desfăşurarea nestingherită a proceselor de producţie şi legătura organică între resursele de materii prime, unităţile de prelucrare şi de fabricaţie şi unităţile de distribuţie a bunurilor materiale pe teritoriul ţării, în volumul, la timpul şi în direcţiile necesare, dictate de interesele şi ritmurile de dezvoltare ale economiei naţionale.

Dezvoltarea transporturilor este rezultatul procesului de dezvoltare a întregii noastre societăţi. Într-un anumit stadiu de dezvoltare a societăţii, transporturile se desprind ca o ramură de sine stătătoare a producţiei materiale. Transporturile, ca sector al economiei naţionale, reprezintă o prelungire a proceselor de producţie până la locurile de consum productiv sau neproductiv (individual), iar orice întârziere sau dereglare a transporturilor are repercusiuni asupra întregului angrenaj al economiei de piaţă a unei ţări. În consecinţă, circulaţia bunurilor materiale şi a oamenilor reprezintă o condiţie esenţială a desfăşurării normale a vieţii, iar posibilităţile de transport condiţionează cooperarea economică între ramurile producţiei materiale, schimburile de valori şi dezvoltarea armonioasă a tuturor regiunilor ţări.

Activitatea de transporturi se caracterizează printr-o serie de particularităţi economico-organizatorice specifice atât transporturilor, în general, cât şi unor forme de transport, în particular.

Astfel, dezvoltarea transporturilor este condiţionată de existenţa, în primul rând, a unui parc rulant, specific fiecărei forme de transport: terestru, feroviar, aerian sau naval (de exemplu, transporturile de pasageri se efectuează cu autocare, microbuze, autoturisme, avioane, garnituri de cale ferată, vase fluviale şi maritime etc), care constituie elemente de bază materială ale transporturilor, iar în al doilea rînd de căile corespunzătoare de circulaţie pentru aceste mijloace de transport (şosele, autostrăzi, linii de cale ferată, gări, autogări, porturi fluviale şi maritime, aeroporturi etc), care constituie elemente de infrastructură tehnică generală ale transporturilor.

Mijloacele de transport au un rol bine definit în activitatea de transporturi; utilizarea fiecărui mijloc de transport se caracterizează printr-o serie de avantaje şi dezavantaje economico-organizatorice privind capacitatea, continuitatea, rapiditatea, comoditatea, economicitatea etc. a transporturilor, care limitează, în ultimă instanţă, condiţiile de folosire în economia naţională a mijloacelor respective de transport.

Pentru a satisface cerinţele de transport ale economiei naţionale cu o eficienţă economică sporită, existenţa şi utilizarea în paralel a diferitelor mijloace de transport ridică problema coordonării şi cooperării raţionale între aceste mijloace de transport, care se completează reciproc, în procesul de asigurare a continuităţii deplasării bunurilor materiale şi persoanelor.

Procesul de producţie în transporturi constă în deplasarea în spaţiu a bunurilor materiale şi a oamenilor (călătorilor), deplasare care se realizează prin in¬termediul mijloacelor de transport şi al forţei de muncă ce acţionează asupra lor.

Transporturile se caracterizează prin oscilaţii sezoniere pronunţate ale cererii de servicii, în funcţie de frecvenţa solicitărilor în vârfurile de sezon şi în perioadele de extrasezon.

Serviciile de transport nu pot fi stocate; mijloacele de transport se deplasează o dată cu încărcăturile respective şi indiferent de numărul de călători transportaţi într-o cursă, respectiv gradul de utilizare a capacităţii unui mijloc de transport; după terminarea cursei, serviciul de transport a fost practic consumat. Ca atare, încetează şi funcţia de producţie a transporturilor, iar pierderile rezultate din nefolosirea capacităţilor unui mijloc de transport într-o perioadă dată nu mai pot fi recuperate, deoarece în ciclurile viitoare de producţie mijlocul respectiv de transport participă în procesul de producţie întotdeauna cu întreaga sa capacitate nominală.