SC Utilaje Dacia SA Mioveni

Domeniu: Transporturi

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 101 în total

Cuvinte : 18634

Mărime: 832.20KB (arhivat)

Publicat de: Pompilia-Zoe Diaconescu

Puncte necesare: 10

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

I CONSIDERAŢII TEORETICE ŞI METODOLOGICE PRIVIND PROFITUL FIRMEI 3
1.1 Conţinutul profitului în condiţiile economiei de piaţă 3
1.2 Rolul şi importanţa creşterii profitului 9
1.3 Aspecte metodologice privind calculul şi analiza profitului 11
II PREZENTAREA GENERALĂ A FIRMEI „S.C. UTILAJE DACIA S.A.” MIOVENI 16
2.1 Profilul şi structura organizatorică a firmei S.C. Utilaje Dacia S.A. Mioveni 16
2.2 Nivelul şi dinamica principalilor indicatori economico-financiari ai firmei S.C.Utilaje Dacia S.A. Mioveni în perioada 2004-2006 18
III ANALIZA DIAGNOSTIC A PROFITULUI LA S.C.UTILAJE DACIA S.A. MIOVENI 33
3.1 Analiza dinamică şi structurală a profitului total pe baza contului de profit şi pierdere pe perioada 2004-2006 33
3.2 Analiza factorială a profitului 50
3.3 Analiza diagnostic a ratelor de rentabilitate în perioada 2004-2006 67
3.4 Analiza rentabilităţii pe produse 81
3.5 Analiza rentabilităţii pe baza punctului critic 92
IV ANALIZA PRINCIPALELOR CĂI DE CREŞTERE A PROFITULUI LA S.C. UTILAJE DACIA S.A. MIOVENI 97
4.1 Creşterea volumului producţiei vândute în funcţie de cerinţele pieţei 97
4.2 Căi privind reducerea cheltuielilor materiale 98
4.3 Căi privind reducerea cheltuielilor de personal 98
4.4 Căi privind accelerarea vitezei de rotaţie a activelor fixe şi a activelor circulante 99
V.BIBLIOGRAFIE 101

Extras din proiect

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII TEORETICE ŞI METODOLOGICE

PRIVIND PROFILUL FIRMEI

1.1 Conţinutul profilului în condiţiile economiei de piaţă

Omul îşi asigură existenţa prin activităţi economice. Trăsătura definitorie a acestora este raţionalitatea; fără ea progresul ar fi de neconceput. Deşi în ştiinţa economică raţionalitatea are un înţeles clar, totuşi, oamenii utilizează acest cuvânt pentru a desemna faptul că activităţile ecomice sunt aducătoare sau generatoare de profit, că profitul reprezintă sensul activităţii economice.

Profitul este un termen de origine latină: vine de la cuvântul „proficere”, care înseamnă a progresa, a da rezultate şi care treptat a dobândit semnificaţia de a da sau de a aduce profit.

Într-o astfel de viziune (adică în sens progresiv) profitul reprezintă prin definiţie creşterea economică, progresul social, ceea ce înseamnă că însuşirea lui depinde de caracterul creator, raţional şi eficient al operaţiunilor economice. Profitul exprimă venitul obţinut dintr-o activitate economică ce progresează.

Profitul este un indicator sintetic prin care se apreciază sub formă absolută rentabilitatea unei firme. Ca indicator de mărime (absolut) al rentabilităţii, profitul constituie premisă şi consecinţă a unei „afaceri”.

Ca premisă se are în vedere faptul că iniţierea unei afaceri implică o anumită investiţie, iar consecinţa o constituie rezultatul aşteptat de investitor şi cu cât acest rezultat este mai mare, cu atât se formează noi surse disponibile pentru alte investiţii.

Profitul se constituie pe baza unui proces care face legătura între factorii de producţie şi bunurile sau serviciile obţinute prin utilizarea lor într-o activitate economică.

Proprietarii acestor bunuri consideră că au dreptul să-şi însuşească o parte din ceea ce se încasează prin valorificarea bunurilor obţinute.

Întreprinzătorul unei activităţi economice participă la realizarea acestuia:

- În primul rând cu priceperea sa (munca). În asemenea situaţii întreprinzătorului i se cuvine un salariu. Din câştigul brut acesta se scade şi rămâne profitul ce i se cuvine.

- În al doilea rând, întreprinzătorul poate participa cu capitalul necesar activităţii pentru care îşi însuşeşte profit.

- În al treilea rând, întreprinzătorul poate participa la activitatea economică şi ca posesor al pământului şi pentru acesta el pretinde renta care i se scade din câştigul brut şi ceea ce rămâne reprezintă profitul propriu-zis.

Din punct de vedere economic, profitul este diferit de celelalte recompense ale factorilor de producţie. Diferenţele majore sunt:

a. Profitul poate fi negativ, adică poate suferi o pierdere. Pierderea suferită consumă din capitalul de contribuţie, reducând valoarea afacerii pentru acţionarii care o deţin.

b. Profitul este un reziduu al activităţii de afaceri. Spre deosebire de rentă, dobândă şi salariu, el nu are nici o bază contractuală anumită. El este nesigur, depinzând de gradul de succes al estimării prealabile a cererii şi de norocul antreprenorului de a nu întâlni concurenţa, restricţiile economice sau financiare.

c. Profitul fluctuează în condiţii dinamice:

- În perioada de „boom”, antreprenorul poate să realizeze profituri bune, care cresc mai rapid decât salariile, renta sau dobânda;

- În perioada de „criză”, este valabil reversul: salariile nu pot fi reduse imediat, renta este legată de o închiriere cu o anumită durată şi rămâne fixă până la terminarea contractului.

Formele de exprimare a profitului

Atât în teorie cât şi în practică, profitul brut (Pb) se determină ca diferenţă între venitul total (Vt) şi costul total (Ct), adică:

Pb = Vt – Ct

Dacă în ceea ce priveşte venitul total (cifra de afaceri) nu există deosebiri, ele apar în legătură cu ceea ce reprezintă costul în funcţie de care se precizează şi formele profitului. Din punct de vedere contabil, costul cuprinde doar cheltuieli băneşti cu factorii de producţie, alţii decât cei aflaţi în proprietatea întreprinzătorului şi utilizaţi în activitatea economică. Conform acestei concepţii, profitul îmbracă următoarele forme:

a. Profitul total (brut), care reprezintă cifra de afaceri minus remuneraţia aporturilor productive, altele decât acelea ale întreprinzătorilor;