Senzorul de umiditate sol

Capitolul 1. Introducere

1.1 Descrierea comercială

Higrometrele sunt dispozitive de măsurare a umidității, în cazul higrometrului YL-69, are un mod de ieșire dublu anume, ieșire digitală și ieșire analogică. În cazul ieșirii analogice datele rezultate sunt mai exacte. Senzorul are o dimensiune de 30mm x 16mm și un led indicator de alimentare roșu și luminile de ieșire ale comutatorului digital (verde).

Umiditatea relativă (HR) este calculată de la temperatura ambiantă, arătată de termometrul cu bec uscat și diferența de temperatură, așa cum se arată în termometrele cu bec umed și cu becul uscat. Umiditatea relativă poate fi determinată și prin localizarea intersecției temperaturilor umede și a becului uscat pe o diagramă psihrometrică.

Figura 1. Senzorul YL-69

Senzorul are un potențiometru încorporat pentru reglarea sensibilității ieșirii digitale (D0), un LED pentru semnalizare alimentare și un LED pentru ieșire digitală, după cum puteți vedea în figura următoare :

Figura 2. Potentiometru

Componente necesare:

Pentru acest exemplu, veți avea nevoie de următoarele componente:

- 1x YL-69 Senzor de umiditate

- 1x Breadboard

- 2x 220 Ohm Rezistoare

- 1x LED roșu

- 1x LED verde

- 1x Fire Jumper

Cum funcționează?

Tensiunea la ieșirea senzorului se modifică în funcție de conținutul de apă din sol.

Când solul este:

Umed: tensiunea de ieșire scade

Uscat: tensiunea de ieșire crește

Figura 3. Functionarea Senzorului YL-69

Ieșirea poate fi un semnal digital (D0) LOW sau HIGH, în funcție de conținutul de apă. Dacă umiditatea solului depășește o anumită valoare predefinită a pragului, modulele au ieșire LOW, în caz contrar HIGH. Valoarea pragului pentru semnalul digital poate fi reglată folosind potențiometrul.

Cu cât înțelegem mai multe despre umiditatea solului, cu atât suntem mai capabili să recunoaștem plantele potrivite condițiilor speciale, disponibilitatea apei pentru a menține apele de suprafață și impactul pe care umiditatea solului îl poate avea asupra vremii noastre.

Această înțelegere devine mai interesantă și mai utilă atunci când dorim să înțelegem impactul modificării și exploatării mediului nostru înconjurător.

Două astfel de modificări de mediu sunt extrem de vechi și au fost bine stabilite în civilizațiile antice. În primul rând, vegetația indigenă a fost înlocuită de culturi prin agricultură intensivă. În al doilea rând, apa a fost retrasă din râuri și acvifere pentru aprovizionare și irigare la domiciliu.

De-a lungul timpului, aceste modificări au devenit mai mari și mai răspândite și, în consecință, la fel și impactul acestora. Să luăm în considerare două dintre acestea: irigațiile și drenajul terenurilor.

a) Irigarea adaugă apă în sol pentru a se asigura că plantele cultivate au suficientă apă pentru a rămâne sănătoase. Această apă trebuie să fie obținută dintr-o altă locație consumată, depozitată și transportată, astfel încât, în timp ce unele soluri vor fi mai umede, altele ar putea deveni mai uscate.

Apa aplicată va crește evaporarea, probabil însemnând că este disponibilă mai puțină apă în aval și, eventual, va afecta clima locală prin modificarea transferurilor de energie și apă între suprafața terestră și atmosferă.

b) Drenajul terenurilor are, de obicei, obiectivul de a elimina excesul de apă din sol pentru a o face mai potrivită pentru agricultură. În funcție de condițiile locale, aceasta poate fie să mărească capacitatea de stocare în sol pentru a reduce răspunsul inundațiilor pe uscat la precipitații abundente, fie să ofere o cale rapidă pentru ca apa să se deplaseze în aval. Punctul important aici este de a ne aminti că orice modificare a oricărei părți a acestui sistem va avea un efect; acest efect poate fi ușor de înțeles, minor, de scurtă durată și reversibil sau neașteptat, major și ireversibil.