Serviciile de Transport Aerian

I. INTRODUCERE ÎN SISTEMUL TRANSPORTURILOR INTERNAŢIONALE

Transporturile reprezintă un domeniu important al activităţii economico-sociale pentru ca prin intermediul lor se efectuează deplasarea in spaţiu a bunurilor si oamenilor in scopul satisfacerii necesităţilor materiale si spirituale ale societăţii omeneşti.

Dezvoltarea, diversificarea si modernizarea transporturilor au fost determinate de extinderea si intensificarea producţiei si a circulaţiei mărfurilor, de adâncirea diviziunii internaţionale a muncii.

Având in vedere necesitatea realizării legăturilor dintre producţie si consum, transporturile sunt acelea care deplasează bunurile obţinute in celelalte ramuri ale producţiei materiale din locul in care au fost produse la cel in care urmează a fi consumate in cadrul pieţei interne si internaţionale.

Obiectul activităţii de transport îl constituie deplasarea in spaţiu a călătorilor si mărfurilor.

Insa nu toate deplasările in spaţiu constituie obiectul activităţii de transport supuse contractului de transport. Astfel, transportul informaţional, transportul de lichide si gaze prin conducte si alte activităţi asemănătoare nu pot forma obiectul contractului de transport. Aceste activităţi se realizează prin instalaţii proprii si nu necesita operaţiunile specifice pe care le presupune activitatea de transport, cum ar fi: preluarea de către transportator a mărfurilor, obligaţia de paza si preluare a lor la destinaţie.

Sistemele de transport pot fi definite ca totalitatea mijloacelor si instalaţiilor întrebuinţate in vederea înlăturării distantelor.

Sistemele de transport pot fi clasificate cu ajutorul următoarelor criterii:

- obiectul activităţii (transporturi de persoane, transporturi de mărfuri);

- mijloacele de transport folosite (rutiere, feroviare, aeriene, navale, speciale – conducte, transport pe cablu);

- aria geografică (transport local, regional, interregional, interzonal, internaţional);

- în raport cu producţia şi consumul (transporturi de aprovizionare, transporturi de distribuţie, deplasări de afaceri, deplasări de la domiciliu la locul de muncă, deplasări de agrement, deplasări în cadrul unor proiecte speciale);

- sfera economică deservită (transporturi cu caracter industrial transporturi în construcţii, transporturi agricole, transporturi multifuncţionale, transporturi turistice etc.);

- gama serviciilor oferite (transporturi specializate, transporturi adaptabile, transporturi multifuncţionale);

- forţa motrice propulsatorie (transporturi motorizate, transporturi nemotorizate, acţionate de forţe naturale, transporturi nemotorizate, acţionate de forţe umane sau animale, transporturi hibride);

- influenţa asupra factorilor de mediu şi sănătăţii (transporturi poluante, transporturi nepoluante);

- de proprietate asupra mijloacelor de transport (transporturi publice, transporturi private).

Sistemul de transport este alcătuit din infrastructurile sale, fluxul de mijloace si sistemul de control, care permit o parcurgere mai buna a spaţiului, cel economic, social, cel al producerii si distribuirii bunurilor si al deplasării persoanelor. Infrastructurile sunt componente plasate fix, ale sistemului, constituind reţeaua de legături (cai de circulaţie) si noduri (terminale de intersectare, de transbordare, tranzit si încărcare-descărcare). Fluxul de mijloace reprezintă acea componentă a sistemului care traversează instalaţiile fixe. Aceasta include vehicule, echipamentele container, etc. Sistemul de control se refera la controlul vehiculului si al fluxului de vehicule.

Transporturile, în evoluţia lor, au devenit plurimondiale, internaţionale, mondiale.

În zilele noastre, transporturile internaţionale au devenit efectiv o componentă tot mai importantă a strategiei desfacerii mărfurilor pe pieţele externe cunoscută sub numele de logistică. Între starea economiei mondiale şi a transporturilor internaţionale există o legătură cauzală obiectivă. Starea transporturilor internaţionale depinde de starea comerţului mondial, iar acesta din urmă depinde de starea economiei mondiale.

Activitatea de transport îndeplineşte, pe plan naţional, importante funcţii economice, sociale şi politice, participând alături de prestarea de servicii şi constituind un stimulent pentru creşterea economică prin deplasarea eficientă a produselor şi călătoriilor.

Politica economică în transporturi are la bază următoarele principii:

- libertatea de acţiune a întreprinderilor de transport;

- tratament egal, de către stat, faţă de toate întreprinderile şi modurile de transport;

- sprijinirea liberei alegeri a modului de transport de către clienţi;

- autonomia financiară şi managerială a întreprinderilor de transport;

- repartizarea echitabilă a investiţiilor publice către întregul sistem de transport, potrivit intereselor populaţiei şi economiei naţionale în ansamblu;

- protejarea factorilor de mediu şi de sănătate a populaţiei şi asigurarea unor condiţii pentru un transport eficient şi în maximă siguranţă.

În transporturi se creează servicii, efecte utile de deplasare în spaţiu a mărfurilor şi persoanelor. Aceste efecte utile nu există sub forma unor obiecte de întrebuinţare distincte de procesul de transport, aşa cum bunurile materiale create în industriale, de exemplu, se separă de procesul de producţie şi apoi circulă ca marfă, ca articol de comerţ.

1.1 Transporturile şi economia

Un rol important îl are transportul in sfera producţiei unde, printr-o mai bună organizare, poate contribui la: reducerea ciclului de producţie, accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante, îmbunătăţirea indicatorilor economico-financiari.

Producţia unei întreprinderi este deservita nu numai de transportul intern, ci si de transportul care realizează legăturile externe ale acesteia cu celelalte întreprinderi si cu întreaga economie naţionala.