Sistem de Transport

PREFATA

România, în calitate de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene de la 1 Ianuarie 2007, are nevoie de o politică a sectorului de transporturi foarte bine definită, de obiective şi strategii orientate spre piaţă / cerere, pentru a asigura dezvoltarea echilibrată şi durabilă a sistemelor naţionale şi a industriei de transport, în vederea atingerii nivelului de performanţă şi eficienţă a ţărilor din Europa de Vest, şi de asemenea pentru a se ridica la standardele internaţionale de siguranţă şi de mediu. Sectorul naţional de transporturi trebuie de asemenea să integreze acquis-ul comunitar specific al Uniunii Europene, adică politica generală de transport a UE, cadrul legal şi de reglementare cu unele reguli şi aplicaţii cu caracter obligatoriu şi altele cu caracter de recomandare.

Politica pentru sectorul transporturilor ar trebui sa ofere o viziune pe termen lung, o serie de obiective asociate în vederea dezvoltării sectorului şi, de asemenea, o definire clară a misiunii sale în cadrul economiei naţionale, ca întreg.

Politicile de sector variază în funcţie de opţiunile politice ale Guvernelor diferitelor ţări, şi se pot modifica în funcţie de partidul care câştigă alegerile. Totuşi, pentru statele membre ale UE, politica generală a transporturilor, definită de Uniunea Europeană, prevalează asupra politicilor naţionale şi trebuie aplicată strict. Sunt posibile variaţii pentru luarea în considerare a situaţiilor specifice ale statelor membre, dar numai în limite, relativ restrânse, permise de nevoile unei dezvoltări consecvente a comunităţilor regionale.

Transportul rutier de mărfuri reprezintă distribuirea încărcăturilor cu autovehicule din punctul de încărcare la punctele de destinaţie în baza contractelor de transport.

Transport din latină „transporto” – deplasare în spaţiu. Transportul rutier este o ramură de producere, ce are un character comercial ce asigură necesitatea vitală a societăţii în transportul de mărfuri şi călători. Procesul de transport reprezintă totalitatea operaţiilor efectuate de mijloacele de transport la deplasarea în spaţiu şi timp a bunurilor materiale şi a pasagerilor.

Obiectul transportului rutier constituie bunurile materiale (marfa) şi pasagerii.

Orice marfă din momentul amplasării în caroserie până la descărcarea ei în punctul de destinaţie reprezintă sarcina sau încărcătura.

Prin activitatea de transport nu se creează bunuri materiale, ci se efectuează prestaţii la deplasarea mărfurilor, cheltuielile pentru transportare fiind incluse în valoarea lor. De aceea în economia naţională, transportul rutier ocupă un sector terţar.

Transportul uneşte toate ramurile economiei naţionale într-un organism ce asigură funcţionarea sistemei bani – marfă – bani ce stă la baza dezvoltării economiei oricărei ţări.

Evoluţia civilizaţiei umane este strâns legată de posibilităţile de transport ale produselor activităţilor economice şi pentru realizarea relaţiilor tot mai strânse între diferite grupuri de oameni, s-a născut necesitatea perfecţionării continue a mijloacelor de transport şi crearea unor reţele rutiere vaste de transport. Odată cu inventarea automobilului şi trecerea la producţia de masă a diverselor tipuri de autovehicule, s-a realizat dezvoltarea reţelelor rutiere, care asigură posibilitatea deplasării între marile aglomeraţii urbane şi practic toate localităţile unei ţării.

Circulaţia rutieră reprezintă mişcarea generală de vehicule şi persoane, concentrată pe suprafeţe de teren amenajate special în acest scop, respectiv drumurile. Fenomenul circulaţiei rutiere sau a traficului rutier se manifestă tot atât de clar pe distanţe mari, în teritorii largi, cît şi în zone restrânse (oraşe şi alte tipuri de aşezări). Ca urmare a perfecţionării continue a autovehiculelor, s-a ajuns astăzi la ritmuri ridicate şi proporţii foarte mari de evoluţie a circulaţiei rutiere, practic are loc o „explozie rutieră”.

Parcul mondial de autovehicule a ajuns la cifre impresionante. În întreaga lume circulă în prezent peste 700 milioane de autovehicule de toate tipurile şi categoriile şi an de an sunt produse din ce în ce mai multe astfel de mijloace de transport. Această situaţie a adus la atingerea limitei de saturaţie a gradului de motorizare, în special în ţările puternic industrializate.