Tehnici de manipulare și depozitare a mărfurilor într-un depozit

I. CALITATEA TRANSPORTURILOR (Generalităţi)

I.1 Definitie.

Transportul reprezintă un domeniu al activităţii social-economice prin care se realizează deplasarea bunurilor materiale şi a oamenilor în spaţiu, cu ajutorul unor vehicule sau instalaţii speciale, pe anumite căi de circulaţie, în vederea satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii.

Există caracteristici generale care diferenţiază calitatea serviciilor de cea a produselor: intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea, perisabilitatea, lipsa proprietăţii, precum şi sferele largi de extindere a calităţii transporturilor în viaţa economico-socială şi în problemele mediului natural şi artificial în care se desfăşoară.

Acţiunile de creştere a calităţii se extind progresiv, de la un serviciu izolat de transport, la companie, la mod de transport si la sistem de transport, la nivel national, continental sau planetar. Această tratare permite să se pună în evidenţă, în mod gradat, într-o structură ierarhică, legătura dintre diferitele aspecte ale calităţii proiectate şi realizate şi eficienţa consumului de resurse pentru o activitate utilă, circumscrisă cerinţelor sociale fundamentale, ale respectului faţă de mediu şi ale responsabilităţilor privind calitatea vieţii.

La nivelul economiei naţionale, calitatea serviciilor se caracterizează prin gradul de satisfacere a nevoilor de transport ale ţării în condiţiile asigurării integrităţii mărfurilor şi a promptitudinii în deplasare. Calitatea transporturilor, la acest nivel, poate fi măsurată, de exemplu, prin: cantitatea de mărfuri transportată sau numărul de călători transportaţi într-o anumită perioada de timp; mărimea specifică a pierderilor din valoarea mărfurilor în timpul transportului (raportată la volumul traficului sau la cantitatea de mărfuri transportată); cantitatea de mărfuri (sub formă valorică sau naturală) care se găsesc la un moment dat în procesul de transport.

La nivelul sectorului transporturilor, calitatea serviciilor poate fi măsurată prin: siguranţa circulaţiei; viteza şi durata de deplasare; păstrarea integrităţii mărfurilor transportate. Este evident că aceşti indicatori pot fi regăsiţi în elementele de determinare a calităţii activităţii din transporturi la nivelul economiei naţionale.

La nivelul întreprinderii de transport calitatea serviciului poate fi evaluată printr-un sistem întreg de indicatori calitativi, cum sunt: parcursul mediu zilnic; încărcătura statică sau dinamică; perioada de reutilizare; viteza de circulaţie; costul specific al prestaţiei etc

I.2. Noţiuni generale

Sistemele de transport

Prin sistem de transport al unei ţări se înţelege totalitatea subsistemelor formate din instalaţii, construcţii şi mijloace de transport, folosind anumite tehnici de deplasare, care acţionează independent sau coordonat, asigurând deplasarea mărfurilor şi călătorilor.

Dacă sistemului de transport al ţării îi corespunde ramura transportului, subsistemelor le vor corespunde subramurile de transport: feroviar, rutier, naval, aerian, prin conducte.

Obţinerea funcţionării optime a sistemului de transport cere cunoaşterea suficientă a factorilor de influenţă.

În acest sens, se conturează mai multe grupe de factori: naturali, tehnici, social-poitici, economici. Factorii naturali includ poziţia geografică a ţării, starea mediului natural, caracterul şi amplasarea bogăţiilor naturale etc. Factorii tehnici se referă la capacitatea de transport, vitezele de circulaţie, adaptarea mijloacelor de transport la cerinţele de transport. În factorii social-politici se cuprind: diviziunea socială a muncii, nivelul de transport, aspecte strategice de apărare. În cazul factorilor economici ne referim la dezvoltarea industrială, modificările de structură, nivelul şi structura agriculturii, organizarea circulaţiei mărfurilor, mărimea produsului intern brut, venitul naţional, structura transporturilor în teritoriu, tarifele de transport pe sisteme, nivelul cheltuielilor de transport etc.

În raport cu caracteristicile elementelor tehnice ale sistemului, precum şi ale încărcăturii care este deplasată, transporturile pot fi clasificate în următoarele moduri:

Astfel, având în vedere obiectul activităţii de transport, există următoarele categorii de transport: transporturi de persoane, transporturi de mărfuri.

După mijloacele de transport întrebuinţate, acestea pot fi: feroviare, rutiere, navale (maritime şi fluviale), aeriene, speciale (prin conducte), combinate.

Există si alte criterii de clasificare a transporturilor, ca de exemplu, dupa natura marfurilor transportate, dupa modul de folosire al mijloacelor de transport.

Particularităţile activităţii de transport

În prezent, transportul a devenit un element indispensabil vieţii, întrucât oferă membrilor societăţii posibilităţi de deplasare, comunicare, de percepere şi asimilare, a cât mai mult din ce oferă civilizaţia. Civilizatia modernă, caracterizată printr-un ritm intens de dezvoltare în cele mai diverse domenii, printr-un schimb masiv de valori materiale şi spirituale, reclamă o continuă deplasare de bunuri, o permanentă deplasare a oamenilor dintr-un loc în altul.

Procesul de producţie în transporturi constă în deplasarea de bunuri sau persoane dintr-un loc în altul, pe distanţe variabile, în general, cu ajutorul mai multor mijloace de transport (terestre, subterane, navale sau aeriene), în condiţii de siguranţă, confort, comoditate.

Dezvoltarea economică a oricărei ţări măreşte considerabil volumul de bunuri economice create şi accentuează mobilitatea populaţiei în cadrul aşezărilor urbane.

În transporturi nu se creează bunuri economice, ci servicii, motiv pentru care, producţia în acest domeniu de activitate se exprimă în unităţi de masură abstracte.

Transportul reprezintă, de fapt, prelungirea proceselor de producţie în sfera circulaţiei. Cheltuielile de muncă socială pentru efectuarea transportului măresc valoarea bunurilor economice, atât prin transimterea valorii mijloacelor folosite, cât şi prin valoarea adăugată acestora de munca depusă de lucrătorii de transporturi.

Rolul si importanţa transporturilor nu pot fi evidenţiate decât prin analiza relaţiilor dintre acestea şi relaţiile economice, sociale şi politice desfăşurate de membrii societăţii.

1. Relaţiile dintre transporturi şi activităţile economice se referă la legăturile care se stabilesc atât între membrii societăţii (comunităţii în care trăiesc şi muncesc), cât şi între aceştia şi natură.

Lipsa transporturilor ar fi determinat ca producţia de bunuri economice să se limiteze strict la resursele existente pe plan local. Dezvoltarea transporturilor, prin apariţia de noi mijloace de transport perfecţionate, a eliminat izolarea economică, a permis specializarea şi schimbul de activităţi, formarea pieţei naţionale şi a pieţei mondiale, dezvoltarea comerţului pe plan intern şi internaţional.