Transport Aerian

Transporturile aeriene reprezinta o arie de comert în care aeronavele sunt angajate pentru a transporta pasageri, marfa si posta. Companiile de transport aerian opereaza servicii pe rute aeriene locale, regionale, nationale si internationale.

Originea si dezvoltarea transportului aerian international

Primele servicii de pasageri au început din 1910, când dirijabilele au început sa opereze între câteva orase din Germania. Prima cursa regulata de pasageri a început din 1914 în Statele Unite.

Înainte de primul razboi mondial au avut loc câteva curse experimentale de transport postal din Anglia spre India, în câteva tari din Europa si Statele Unite, dar mentinerea lor cu regularitate nu a avut loc decât dupa razboi.

În 1918 Departamentul Oficiilor Postale din Statele Unite si-a achizitionat primul escadron de avioane si a inaugurat serviciile aeriene ce faceau legatura dintre principalele orase de la Coasta de est.

Serviciile aeriene transamericane (de pe o coasta pe alta) au început din 1921, numai zboruri de zi, dar dupa 3 ani si cele de noapte a caror aterizare era asigurata de un lant de faruri asezate de-a lungul pistelor bazelor aeriene, care se aprindeau si se stingeau facilitând aterizarea.

Cu legatura pe care o faceau Serviciul Aerian Postal, în 1925, Departamentul Oficiilor Postale din Statele Unite a început sa se debarcheze de propria flota si sa transfere operatiile sale companiilor particulare. Spre sfârsitul anului 1920 câteva din aceste companii au început sa asigure servicii de transport de pasageri folosind monoplane mari cu cabina închisa (ex.: trimotorul Ford cu o capacitate de 15 pasageri).

Pentru ca transportul la sol a fost ingreunat, consecinta a primului razboi mondial, multe guverne au dezvoltat extesiv un sistem aerian de transport de calatori, urmând, bineînteles si transporturile postale. Cu toate ca servicile aeriene de posta (sau PAR-AVION) din Europa nu se puteau compara cu cele americane care erau destul de rapide (de stilul “de la o zi la alta”), transportul pasagerilor în Europa a devenit mult mai sofisticat. Din 1929, Anglia opera o ruta comerciala din Londra catre India, si pâna în 1930 mai multe state europene au început sa opereze zboruri combinate de posta, marfa si pasageri pe distante lungi catre Orientul Mijlociu, Orientul Îndepartat, Africa si America Latina.

Anii dintre 1919 si începutul celui de al doilea razboi mondial în 1939 au inclus o serie de descoperiri semnificative în ceea ce priveste prezicerea vremii, echipamentele de navigatie, aerodinamica.

Pe durata celui de-al doilea razboi mondial, caile aeriene erau parte integranta din sistemul national de aparare din majoritatea statelor europene precum si din Statele Unite; aproximativ jumatate din activul de aeronave existent la momentul acela a servit transporturilor militare. Cursele de calatori internationale s-au dezvoltat în perioada imediat urmatoare razboiului; spre mijlocul anilor `50 numarul pasagerilor ce calatoreau cu avionul pe deasupra Atlanticului a depasit cu mult numarul tuturor pasagerilor de pe cursele oceanice. Pe teritoriul Statelor Unite, din punct de vedere al distantei de parcurs, liniile aeriene au înlocuit caile ferate. La sfârsitul anilor `50 introducerea turbojeturilor în trasportul national, international si continental a însemnat un avantaj major în ceea ce priveste timpul de zbor. O noua generatie de avioane cu reactie si-a început operatiile în 1970, iar anglo-francezul Concorde, o aeronava supersonica, a intrat în serviciile aeriene de pasageri în 1976. Operatiile de transport aerian sunt monitorizate si reglate de câteva corporatii nationale si internationale.

În Statele Unite, Actul de Comert Aerian din 1926 a început prin stabilirea standardelor pentru aeronave si piloti. În 1940, noua Administratie Civila (CM) a continuat cu activitati similare, iar separat Comitetul Aeronautic Civil (CAC, organizatie similara existând si în Europa- ECAC) a primit un mandat prin care era autorizat sa optimizeze rutele aeriene de pasageri precum si sa investigeze accidentele aeriene. O alta reorganizare a avut loc în 1958, când, Comitetului pentru Siguranta Transporturilor i-a fost acordata exclusivitatea investigatiilor accidentelor, si Administratia Aeronautica Civila a fost redenumita în Agentia Federala de Aviatie, care a devenit din 1967 Administratia Federala a Aviatiei. Dezvoltarea extraordinara a transporturilor aeriene în perioada imediat urmatoare razboiului a dus la formarea Organizatiei Internationale a Aviatiei (ICAO), afiliata Natiunilor Unite. De când a fost fondata în 1947, ICAO a facilitat stabilirea standardelor la nivel mondial privind protectia si siguranta navigatiei, si a participat cu regularitate la perfectionarea legislatiei în domeniu. Pentru Europa exista o astfel de organizatie numita Organizatia Europeana pentru Siguranta Spatiului Aerian - EUROCONTROL.

Transporturile aeriene moderne presupun, prin importanta lor, si servicii auxiliare cum ar fi: întretinerea aeronavelor si motoarelor, pregatirea personalului (care include pilotii, însotitorii de bord, agentii, echipajele de sol, s.a.).

Cea mai dinamica modalitate de transport este cea aeriana. Traficul international de marfuri s-a dublat la fiecare 5 ani. Astazi în traficul international nu numai marfurile asa numite clasice ca supliment de bagaj la trasportul calatorilor, ci au aparut linii aeriene specializate în trasportul de marfuri.

La acestea au contribuit în primul rând operativitatea si rapiditatea derularii expeditiei, dar si reducerea în mod constant a pretului de transport, confortabilitatea primirii si expedierii marfurilor, siguranta si nu în ultimul rând cooperarea existenta între companiile aeriene ceea ce simplifica foarte mult actrivitatea benificiarilor de trasport.

Aceste facilitati au fost posibile de realizat ca urmare a dezvoltarii bazei tehnico-materiale. În întreaga lume, trasportul pasagerilor si a marfurilor în trafic international se desfasoara numai cu permisiunea autoritatilor din statul respectiv. Fiecare stat a stabilit reguli proprii ceea ce a complicat foarte mult activitatea de transporturi internationale pe calea aerului.

Chiar în prezent, dupa semnarea, elaborarea si adoptarea unui mare numar de conventii multilaterele, traficul aerian nu se desfasoara uniform, dar se deruleaza normal având la baza si unele întelegeri bilaterale.