Cuprins
- INTRODUCERE 2
- ISTORIC 5
- CAP.I DATE GENERALE 10
- 1.1.Avionul de transport actual 10
- 1.2. Clasificarea zborurilor avioanelor de transport 11
- 1.3. Clasificarea avioanelor de transport 12
- CAP. II. CONTROLUL, DIRIJAREA ŞI COORDONAREA ZBORURILOR 15
- 2.1.Organizarea spaţiului aerian 15
- 2.2. Executarea zborurilor şi eşalonarea avionelor de transport 17
- CAP.III. PREGĂTIREA ECHIPAJULUI ŞI AVIONULUI PENTRU ZBOR 19
- 3.1 Pregătirea echipajului pentru zbor 19
- 3.2. Pregătirea avionului pentru zbor. 20
- 3.3. Decolarea 23
- 3.4. Zborul în urcare 25
- 3.5. Zborul orizontal (de croazieră) 25
- 3.6. Zborul în coborâre 26
- 3.7. Aterizarea 27
- CAP. IV. CONSTRUCŢIA ŞI CERINŢELE IMPUSE AVIONULUI 29
- 4.1.Construcţia fuzelajului şi cerinţe de ordin aerodinamic 29
- 4.2 Construcţia aripii 34
- 4.2.1 Eleroanele şi mecanizarea aripii 43
- 4.3 Ampenajul orizontal şi vertical 46
- CONCLUZII 51
- BIBLIOGRAFIE 52
Extras din proiect
INTRODUCERE
Transporturile constituie una dintre cele mai importante componente ale vieţii socio-economice. Când ne referim la transporturi trebuie să abordăm acest concept din două perspective şi anume sisteme sau servicii.
Prin intermediul sistemelor de transport, operatorii sau alte entităţi economice prestează servicii de transport la cererea clienţilor. Clienţii la rândul lor pot fi persoane fizice (indivizi) sau persoane juridice. Serviciile de transport pot fi caracterizate prin faptul că sunt intangibile, iar calitatea acestora nu poate fi determinată decât prin calitatea bazei tehnice cu care se realizează prestaţia (vehicule, infrastructura, confortul vehiculelor) şi a efectelor prestaţiei (călătorie confortabilă, fără riscuri, în timp scurt etc.).
Prin sisteme de transport se înţelege totalitatea mijloacelor, instalaţiilor şi echipamentelor de transport, grupate după un anumit criteriu. Transporturile după mijloacele de întrebuinţare pot fi: feroviare, navale, rutiere, aeriene, speciale, combinate, iar din punct de vedere al obiectului pot fi de călători sau de mărfuri.
Transportul aerian atât pentru pasageri cât şi pentru mărfuri, cunoaşte un ritm de dezvoltare neobişnuit comparativ cu celelalte mijloace de transport, deoarece prezintă maximum de siguranţă, la cea mai mare viteză de deplasare în spaţiu. Mijloacele de transport aerian, aeronavele, se caracterizează prin: rapiditate, convertibilitate, regularitate şi frecvenţă, accesibilitate, oportunitate, confort, siguranţă şi economicitate.
Rapiditatea este dată de viteza de deplasare a aeronavelor şi constituie un avantaj hotărâtor, în special pentru două situaţii cum ar fi distanţele lungi şi foarte lungi cât şi pentru traseele unde deplasarea mijloacelor de transport terestre se face prin zone care, prin configuraţia terenului, determină un parcurs deosebit de lung şi dificil de parcurs.
Viteza mare a aeronavelor le oferă acestora posibilitatea evitării zonelor cu condiţii meteorologice ostile. Convertibilitatea (adaptabilitatea) presupune flexibilitate în adaptarea aeronavei, fără modificări majore, pentru diverse genuri de transport, servicii, acţiuni (transport de marfă, pasageri în mai multe clase, mixt etc.). Astfel, avioanele uzate moral, dar încă funcţionale (cu resursă de zbor), pot fi utilizate cu bune rezultate în transportul de marfă, prospecţiuni geologice, cercetări ştiinţifice, iar cele moderne pot fi utilizate în mai multe variante, pentru transportul de pasageri, în special. Un avantaj, în acest sens, pe care-l are o aeronavă faţă de celelalte mijloace de transport este faptul că, dispunând de trei grade de libertate şi un echipaj bine instruit, poate evita confruntarea cu anumite intemperii sau impedimente în timpul zborului, astfel că, în condiţiile creşterii timpului de deplasare prin parcurgerea unei rute ocolite, se poate îndeplini misiunea de zbor.
Oportunitatea se menifestă prin punerea la dispoziţia beneficiarilor a capacităţilor de transport necesare la locul şi în timpul solicitat, la stabilirea de orarii în conformitate cu cererile beneficiarilor, la aprecierea structurii activităţii de transport în curse regulate, charter şi utilitare cât şi la menţinerea, extinderea şi înfiinţarea de noi linii.
Între regularitatea şi frecvenţa curselor aeriene există o strânsă legătură reflectată în eficacitatea transportului aerian. În timp ce regularitatea presupune respectarea cu stricteţe a programului curselor (se determină ca un raport între numărul curselor plecate conform orarului, fără întârzieri sau anulări, şi numărul curselor programate), frecvenţa curselor aeriene evidenţiază numărul de curse efectuate de companie aeriană, pe o anumită rută, într-o anumită perioadă de timp (zi, săptămână). Această regularitate este dependentă de condiţiile meteorologice, de starea tehnică a aparatelor de zbor cât şi de condiţiile de navigaţie aeriană şi organizarea serviciilor la sol.
Accesibilitatea este în strânsă legătură cu creşterea (descreşterea) posibilităţilor economice ale populaţiei de a folosi ca mijloc de transport aeronava, având în vedere că în prezent transportul aerian nu mai este un lux, ci un mijloc de transport la îndemâna oricui.
Confortul presupune realizarea unei călătorii scurte, fără a obosi organismul omului (rezultat al vitezei de deplasare), precum şi asigurarea pentru pasageri a unor condiţii civilizate, plăcute, comode şi igienice, atât la sol cât şi în timpul zborului. Această caracteristică se reflectă, la bordul aeronavelor, prin modul în care compania aeriană, prin amenajările interioare ale aeronavei şi prin educaţia personalului navigant, reuşeşte să creeze pasagerului impresia unei călătorii cât mai plăcute.
Siguranţa, deosebit de importantă în transportul aerian, reprezintă o cerinţă de bază pentru calitatea serviciilor oferite pasagerilor de companiile de transport aerian. Aceasta este influenţată de factorii tehnici (introducerea pe scară largă a tehnologiilor noi de fabricaţie la realizarea unor aeronave cu performanţe tehnice ridicate); factori umani (selecţia şi pregătirea continuă a personalului navigant, includerea în echipajul avioanelor de linie a copilotului iar la traversarea teritoriilor mări a navigatorului, dimensionarea echipajului în funcţie de numărul pasagerilor); factori meteorologici (ceaţă, vânturi puternice, ploi cu descărcări electrice); cât şi alţi factori (impactul păsărilor cu aeronavele, pirateria aeriană).
Efectele economice obţinute din transportul aerian se manifestă atât direct, prin activitatea propriu-zisă de transport, cât şi indirect, prin profiturile care se pot obţine în diferite activităţi ale economiei naţionale, care beneficiază de serviciile transportului aerian. Încă de la descoperirea şi lansarea în trafic a primelor aparate, transportul aerian a constituit un mijloc care a polarizat atenţia comunităţii internaţionale datorită unor avantaje certe în raport cu alte mijloace de transport şi, mai ales, datorită rapidităţii şi confortului. De aceea, transportul aerian ocupa un rol extrem de important în derularea tranzacţiilor internaţionale.
Dezvoltarea aviaţiei în ultimele decenii a dus la apariţia unor avioane de transport rapide, cu performanţe deosebite şi capacităţi mari de transport, care asigură un confort deosebit pasagerilor şi condiţii optime de lucru pentru echipaj, în deplină securitate de zbor. Acestea au fost posibile datorită progresului considerabil realizat în domeniile aerodinamicii, materialelor de construcţie, tehnologiilor, instalaţiilor de forţă, instalaţiilor de bord, sistemelor şi echipamentelor de radionavigaţie de la bordul avionului şi al echipamentelor de protecţie a navigaţiei de la sol.
La această dezvoltare spectaculoasă a aviaţiei contemporane (o contribuţie de seamă), a fost adusă în timpul pioneratului aviaţiei de către compatrioţii noştri Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Elie Carafoli s.a., adevăraţi cititori ai aviaţiei romaneşti şi mondiale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Transportul Aerian - Avionul.doc