Transportul Rutier

Cap.1. Transportul rutier

Transportul rutier se situează pe primul loc în derularea traficului turistic atât pe plan intern cât şi internaţional.

Dezvoltarea industriei automobilistice a determinat o creştere atât fluxului turistic, cât şi multiplicarea destinaţiilor turistice. Turismul automobiistic permite o mare dispersare a turiştilor în spaţiu, până în cele mai izolate regiuni. Acest lucru este aplicabil şi pentru regiunile îndepărtate,deoarece întreprinderile care închiriază automobile dau posibilitatea asocierii automobilului la locul de destinaţie cu alte mijloace de transport cu care voiajează turiştii

Factori influenţează dezvoltarea turismului automobilistic:

-producţia din industria automobile

-evoluţia preţului energiei

-importanţa întreprinderilor care închiriază automobile

-reţeaua rutieră şi autorutieră

-facilităţile vamale şi de frontieră

1.1. Sănătatea în transporturile rutiere

O problemă în cadrul acestui capitol o constituie relaţia organism - mediu, în scopul demonstrării unor legături importante cu factorii stresanţi ai mediului ambiant, cunoscându-se faptul că viaţa de fiecare zi este marcată de numeroşi factori de solicitare psihică şi fizică. Printre aceşti factori se pot număra: relaţiile de serviciu, relaţiile cu vecinii, relaţia părinţi - copii, diferitele boli cronice degenerative, noxele urbane, catastrofele naturale, autointoxicaţiile (cu tutun, droguri, alcool), mass-media.

Toţi aceşti factori subliniază nu numai dificultăţile de adaptare ale organismului uman la mediul său ambiant, dar şi efortul continuu generat de acest proces, ceea ce afectează structuri profunde ale sistemului afectiv - emoţional specific. Această ultimă situaţie a determinat recurgerea, de către unele persoane cu o anumită labilitate, la anumite preparate medicamentoase „activatoare”, diferite după perioada parcursă: stimulente ale sistemului nervos central în perioadele de solicitare, tranchilizante sau sedative în perioadele de inactivitate şi odihnă. Tendinţa conştienta de a se adapta şi readapta la cadenţa impusă de dezvoltarea socială şi progresul tehnic, nu poate fi însă rezolvată decât prin măsuri de o mare complexitate vizând viaţa raţională, educaţia şi echilibrul biologic. Tot legat de această relaţie organism - mediu, trebuie ştiut că producerea unei stări sau situaţii precum şi a unor condiţii, la intervale de timp stabile şi regulate, deci cu aceeaşi durată de timp, fără ca repetarea în sine să fie constant urmată de manifestări similare, dă naştere la o succesiune ritmică sau ciclică.

În organismul uman apariţia numeroaselor sale funcţiuni, de la iniţiere până la finalizare, se constituie într-un mecanism ciclic ce stabilizează un echilibru al relaţiei corpului cu mediul ambiant. Acest proces, în ansamblul său, este cunoscut ca un ritm biologic sau bioritm şi constă în periodicitatea a două sau mai multe fenomene biologice, el putând influenţa conduita noastră la volan. Bioritmurile pot fi în funcţie de durată, bioritmuri cu frecvenţă înaltă, cu frecvenţă medie şi cu frecvenţă joasă. Aceste stări trebuie cunoscute întrucât, favorizează determinarea gradului de sensibilitate al organismului faţă de factorii de agresiune ai mediului în anumite perioade ale anului, şi totodată optimizează măsurile terapeutice pentru realizarea unei maxime eficacităţi, cu efecte secundare minime sau nule, cu un raport preţ - eficienţă rezonabil.

O altă problemă ce trebuie tratată în acest subcapitol o reprezintă sănătatea umană şi efectele secundare ale medicamentelor, respectiv cunoaşterea şi depăşirea unor boli care, necunoscute, pot conduce la producerea de accidente rutiere.

Lumea modernă, cu ansamblul său de structuri şi interferenţe a creat o condiţie permanentă şi de mare diversitate privind solicitarea omului la participarea sa activă în procesul activităţii complexe a societăţii. Impunerea a numeroase cerinţe legate de normele şi regulile societăţii actuale a generat apariţia unor suferinţe denumite „de suprasolicitare”. Aceste suferinţe se împart în: nevroze care sunt afecţiuni de ordin psihic (ex: astenii, agitaţii) şi dureri, ca manifestări ale bolii (ex: dureri Ia nivelul craniului, dureri toracice, dureri ale abdomenului superior, dureri ale abdomenului inferior, alte colici abdominale).