Transporturi și Expediții Internaționale

TRANSPORTURILE INTERNAŢIONALE

Coordonatele activităţii de transport

În accepţiunea curentă, transporturile reprezintă deplasarea bunurilor şi persoanelor pe o distanţă apreciabilă şi folosind mijloace specifice. Se observă că această definiţie exclude din câmpul de analiză transporturile efectuate în perimetre restrânse, precum deplasările de bunuri în interiorul uzinelor sau manipularea mărfurilor în spaţiile de depozitare. Acelaşi sens îl are şi definiţia dată transporturilor de M. Tefra: deplasarea persoanelor şi bunurilor pe un teritoriu dat. Prin teritoriu, se înţelege în acest context, un spaţiu amplu, amenajat cu infrastructuri specifice. Această abordare se bazează pe faptul că asemenea deplasări participă la adăugarea de valoare. În mod diferit de aceste accepţiuni, Contabilitatea Naţională include în ramura transporturilor doar deplasările de bunuri sau persoane efectuate pentru terţi. Acest fapt exclude din start următoarele activităţi specifice transporturilor:

- transporturile efectuate de întreprinderi pe cont propriu şi care sunt incluse în ramura economică specifică domeniului de activitate al întreprinderii;

- transporturi efectuate de menaje pe cont propriu şi care sunt incluse în consumul lor final, atât sub forma cumpărărilor de vehicule cât şi sub forma cheltuielilor efectuate pentru utilizarea acestora;

- activitatea administraţiilor în materie de transporturi, măsurată în special prin cheltuielile publice cu investiţiile, întreţinerea şi funcţionarea infrastructurilor.

O analiză completă a activităţii de transporturi, ar trebui să ţină seama de toate aceste aspecte, care au implicaţie asupra dezvoltării economice şi sociale. De altfel, statisticile Uniunii Europene din ultima vreme, abordează problema transporturilor în mod global, incluzând în analiză şi transportul pe cont propriu sau investiţiile în infrastructură.

În ultimii 25 de ani tot mai multe firme de transport şi-au extins evantaiul prestaţiilor. Astfel, dacă ne referim la transportul de persoane, numeroase firme oferă şi servicii conexe transporturilor, precum serviciile hoteliere sau recreative.

Acest fapt, determină atât valorificarea superioară a transporturilor, cât şi rentabilizarea întreprinderilor de transport persoane. De asemenea, tot mai multe întreprinderi specializate în transportul de bunuri, oferă astăzi servicii logistice complete (transport, depozitare, ambalare, marcare). Acest fapt asigură ţinerea sub control a costurilor logistice de către întreprinderile de producţie sau de comerţ. De altfel, Institutul Naţional de Statistică din Bucureşti, a trecut în ultimii ani la evidenţierea activităţii de transport împreună cu cea de depozitare şi chiar cu cele de comunicaţie. Subevaluarea, pe de o parte, a activităţii de transport în Contabilitatea Naţională şi supraevaluarea ei pe de alta, fac dificilă determinarea contribuţiei nete la dezvoltarea economică şi socială. Iată de ce considerăm necesară revizuirea conceptului de transporturi şi reflectarea sa corectă în Contabilitatea Naţională.

Transporturile reprezintă orice deplasare în spaţiu a bunurilor şi persoanelor, cu mijloace specifice şi utilizând infrastructuri adecvate, care adaugă de sine stătător valoare.

Definiţia propusă, exclude din câmpul de analiză deplasările de bunuri în incinta uzinelor şi depozitelor, deoarece acestea participă consolidat (cu alte operaţiuni) la adăugarea de valoare. În sfera producţiei, valoarea nouă se creează ca urmare a transformărilor fizice, chimice sau de altă natură pe care le suferă materiile prime, semifabricatele, subansamblele pentru a ajunge la produsul finit. De aceea, considerăm că deplasările uzinale au doar rol de adjuvant al fluxurilor de producţie, neparticipând de sine stătător la adăugarea de valoare. Depozitele, adaugă valoare prin amplasarea lor lor în anumite zone, prin păstrarea mărfurilor şi prin operaţiunile care pregătesc bunurile pentru expediţie. Manipularea bunurilor, constituie o activitate conexă, ce nu se poate separa de restul operaţiunilor din depozite. De aceea, ea nu adaugă singură valoare. Definiţia propusă de noi, include în activitatea de transporturi şi deplasările de bunuri efectuate de întreprinderi pe cont propriu. Această abordare se bazează pe următoarele:

- transportul pe cont propriu efectuat de întreprinderile de producţie sau de comerţ, adaugă de sine stătător valoare, întrucât crează utilitate de timp şi de loc pentru bunurile deplasate pe distanţe apreciabile;

- valoarea adăugată de transportul efectuat pe cont propriu , nu rezultă din activităţile propriu-zise de producţie sau de comercializare, ci din mişcarea în spaţiu cu mijloace specifice, a bunurilor. Aceste mijloace specifice, numite mijloace de transport, adaugă valoare prin intermediul capacităţilor (volum, sarcină utilă), prin viteza pe care o

dezvoltă la deplasare, prin siguranţa pe care o presupun la traficarea infrastructurilor de transport şi prin condiţiile create pentru menţinerea caracteristicilor de calitate ale mărfurilor pe timpul deplasării;

- transportul pe cont propriu al întreprinderilor utilizează infrastructuri specifice traficate şi în transportul de persoane.

Transporturile, prin natura lor, reprezintă o activitate generatoare de inflaţie: orice creştere a preţurilor carburanţilor, se resfrânge asupra preţurilor/tarifelor, bunurilor şi serviciilor. Iată de ce, creşterea gradului de utilizare a capacităţilor de transport al mărfurilor poate crea premisele economiiilor de scară în domeniul logisticii. Acestea se traduc pe termen mediu şi scurt, prin stabilitatea preţurilor / tarifelor, bunurilor şi serviciilor.