Transporturile Auto

1.1.CARACTERISTICI GENERALE ALE TRANSPORTURILOR AUTO

Transporturile reprezintă „sistemul circulator” al întregii planete, şi, în acelaşi timp, al fiecărei ţări în parte, constituind o importantă ramură a producţiei materiale fără de care existenţa unei societăţi moderne ar fi de neconceput.

Având în vedere necesitatea realizării legăturii între producţie şi consum, transporturile sunt acelea care deplasează produsele obţinute în celelalte ramuri ale producţiei materiale, din locul în care au fost obţinute în cel în care urmează a fi consumate în cadrul pieţei interne şi al celei internaţionale.

O îndelungată perioadă transporturile rutiere deţineau pe uscat un adevărat monopol, în timp ce pe apă întâmpinau concurenţa navigaţiei maritime sau fluviale.

Prin transport rutier se înţelege, în sensul cel mai cuprinzător al noţiuni „orice deplasare efectuată pe rute deschise pentru public, cu încărcătură sau fără încărcătură , a unui vehicul destinat transportului de călători sau mărfuri”. Definiţia este preluată din art.1 al acordului european privind activitatea echipajelor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere internaţionale, încheiat la Geneva la 1 iulie 1970 şi la care România a aderat prin legea nr. 101 din 22 noiembrie 1994 (Octavian Căpăţînă, 1997).

1.1.1. IMPORTANŢA ŞI ROLUL TRANSPORTURILOR AUTO

Transportul rutier (auto) efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi a oamenilor cu ajutorul mijloacelor de transport autopropulsate (sistemul de propulsie şi cutia pentru încărcarea mărfurilor au aşezarea călătorilor sunt fixate cel mai adesea pe acelaşi cadru).

Transporturile rutiere de mărfuri prezintă unele avantaje care le fac să fie preferate în anumite situaţii celorlalte modalităţi de transport deoarece :

a) asigură transportul mărfurilor din poartă în poartă (door to door), respectiv transportul direct al acestora de la locul de producţie şi până la destinaţie, eliminând în acest fel atât transbordările costisitoare cât şi posibila deteriorare, pierdere sau sustragere a mărfurilor în timpul acestora ;

b) realizează viteze comerciale ridicate comparativ cu alte modalităţi de transport (maritim, fluvial, feroviar) accelerând circulaţia mărfurilor şi procesul de reproducţie al acestora;

c) permit o adaptare rapidă a comerţului la cerinţele în continuă schimbare ale pieţei interne şi internaţionale datorită mobilităţii lor deosebite ;

d) necesită investiţii mai reduse în comparaţie cu alte modalităţi de transport. Astfel transporturile rutiere nu necesită existenţa unor construcţii speciale la locurile de încărcare şi descărcare (porturi, aeroporturi); formarea personalului de conducere a mijloacelor de transport se poate realiza într-un termen mai scurt şi cu cheltuieli mai reduse decât la calea ferată, în transporturile maritime sau cele aeriene ; mărfurile pot fi prezentate la transport în ambalaje mai uşoare şi mai puţin costisitoare decât la calea ferată sau la transporturile pe mare.

e) permit transportul unei game foarte largi de produse, pentru unele dintre acestea (de exemplu produsele perisabile) ele fiind de neînlocuit. Astfel transporturile rutiere asigură un regim de temperatură controlată pentru mărfurile perisabile între +20˚C—- 20˚C , regim care nu poate fi realizat decât parţial şi mai costisitor în cazul celorlalte modalităţi de transport;

f) sunt prezente aproape întotdeauna în sistemul transporturilor multimodale, asigurând legătura centrelor de producţie cu cele de consum, precum şi a staţiilor de cale ferată cu porturile maritime, etc.

g) necesită cheltuieli în valută mai reduse comparativ cu celelalte modalităţi de transport;

h) autovehiculele pot fi uşor redirijate în parcurs, funcţie de conjunctura pieţei externe.(C. Alexa, R. Pencea, 1980)

Transporturile rutiere prezintă şi unele dezavantaje, comparativ cu alte modalităţi de transport :

1-capacitatea de transport relativ redusă (comparativ cu mijloacele de transport maritime, fluviale sau feroviare) de aici rezultând cheltuielile de transport mai mari pe tona-kilometru ;

2-asupra activităţilor transporturilor auto, fenomenele naturii şi în deosebi succesiunea anotimpurilor exercită o dublă influenţă :

a) în primul rând o influenţă directă asupra desfăşurării traficului rutier. Astfel în sezonul de iarnă, condiţiile meteorologice (ceaţa, poleiul, zăpada) îngreunează circulaţia rutieră, afectează viteza de deplasare şi uneori chiar siguranţa transporturilor. În unele situaţii se pot produce imobilizări ale mijloacelor de transport, care paralizează întregul trafic rutier. De asemenea durata zilei de lucru în acest sezon scade considerabil, ceea ce influenţează parcursul mediu zilnic al autovehiculelor.

b) în al doilea rând o serie de factori legaţi de anotimp influenţează activitatea unităţilor beneficiare (se produc variaţii în ceea ce priveşte cererile de transport influenţând indirect transportul rutier). Este vorba mai ales de activitatea din construcţii, agricultură, silvicultură, ramuri mari consumatoare de transporturi, care depind în mare măsură de condiţiile meteorologice.

Modernizarea reţelei de drumuri şi a mijloacelor de transport rutier, au drept rezultat diminuarea dependenţei traficului auto de condiţiile climatice, fără să dispară însă oscilaţiile provocate de factorii naturali.

3-transportul auto consumă combustibili costisitori, greu de procurat şi mult poluanţi.

Avantajele transportului auto întrec cu mult cele câteva dezavantaje. Mutaţiile produse în structura transportului de mărfuri şi călători, în favoarea transportului auto au fost determinate de sporirea capacităţii de trafic, şi dezvoltarea industriei naţionale de autovehicule, de reţeaua de drumuri şi mai ales de parametrii superiori de exploatare a parcului auto în raport cu celelalte mijloace de transport (Ecaterina Putz ,1996).

Importanţa transporturilor constă nu numai în funcţia pe care îl au în dezvoltarea complexului economic-social naţional, ci şi în rolul important asupra dezvoltării relaţiilor internaţionale dintre diferite state. Transporturile internaţionale reprezintă instrumentul material al legăturilor cu străinătatea; prin intermediul lor se realizează circulaţia mărfurilor în comerţul exterior, ele mijlocesc contractul cu diferite regiuni ale lumii şi, prin acesta, legăturile economice, politice, ştiinţifice şi culturale dintre diferite ţări. Istoria dezvoltării societăţii dovedeşte că viaţa economică, politică şi culturală s-a dezvoltat şi amplificat în mare parte în măsura în care dezvoltarea şi perfecţionarea mijloacelor de transport au permis contactul dintre diferite ţări şi popoare.