Transporturile în Contextul Economic

INTRODUCERE

Dinamica tot mai accelerata a comertului mondial si a cooperarii economice si tehnico-stiintifice internationale, diversificarea structurii exporturilor si importurilor si extinderea ariei geografice a acestora au pus in fata transporturilor internationale sarcini noi si tot mai complexe. A capatat o importanta crescanda organizarea transportului unei game tot mai largi de produse pe distante mari, in conditiile extinderii rapide a cailor de comunicatii, ale dezvoltarii si perfectionarii mijloacelor de transport. A crescut numarul intreprinderilor de transporturi internationale, al porturilor si aeroporturilor, al liniilor de cale ferata etc., care isi ofera serviciile lor in conditii diferite de competitivitate. A sporit numarul reglementarilor internationale in probleme de derulare a importurilor si exporturilor, de efectuare a transporturilor si aplicare a tarifelor, in conditiile mentinerii unor reglementari specifice de la tara la tara.

Cunoasterea acestor aspecte de catre comercianti a devenit cu timpul o conditie indispensabila a insasi realizarii marfurilor pe pietele externe. Cerintele de cunostinte specifice au depasit in general cunostintele obisnuite de comert si au dus la diviziunea muncii in ramura comertului, aparand si dezvoltandu-se istoriceste o noua ramura, cu un specific comercial aparte - expeditia internationala.

Cu timpul, expeditorii internationali au atras in sfera lor de activitate si acele servicii care contribuiau la cresterea valorii marfurilor: operatii de sortare si conservare a calitatii marfurilor, de prelucrare si innobilare, de ambalare si marcare, depozitare, vamuire etc.

Ulterior, complexitatea conjuncturii pietei navlurilor, a tarifelor practicate in diverse porturi, a dus la specializarea unor firme in expeditia maritima. Din randurile acestora s-au desprins apoi, ca firme independente, intreprinderile de navlosire, cele pentru agenturarea si aprovizionarea navelor etc.

Particularitatile transporturilor pe cale ferata, ale celor auto, fluviale sau aeriene au determinat aparitia de intreprinderi de expeditie si in aceste domenii, sau crearea unor compartimente de expeditii de acest gen in cadrul intreprinderilor existente.

Alte firme s-au specializat in expeditiile de marfuri pentru un anumit gen de trafic (export, import sau tranzit), pentru o anumita relatie de transport sau o anumita grupa de marfuri.

In prezent, in tarile dezvoltate cu economie de piata, exista o multitudine de case de expeditie, incepand de la cele mai mici cu 10 -12 angajati, specializate exclusiv in formalitatile de vamuire a marfurilor la punctele de frontiera, continuand cu intreprinderile ceva mai mari specializate in expeditia marfurilor de grupaj si pana la marile monopoluri integrate de transporturi-expeditii de tip multinational. In general, intreprinderile mici sunt specializate in asa-numita activitate de "transport-consulting", recomandand clientilor lor modalitati, mijloace si rute optime de transport, sau in expeditia pentru un numar restrans de activitati ori piete (segmente de piata). Intreprinderile mijlocii si mari efectueaza prestari de servicii in cinci- sase ramuri de activitate diverse ca: expeditia de vagoane complete; expeditia de vagoane si camioane de grupaj; expeditia rutiera si expeditia aeriana; expeditia maritima si fluviala; antrepozitarea si activitati conexe in depozite; expeditia containerizata si paletizata; tranzitul marfurilor straine etc.

CAPITOLUL I.

TRANSPORTURILE IN CONTEXTUL ECONOMIC

Transporturile reprezintă un domeniu important al activităţii economico-sociale pentru că prin intermediul lor se efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor în scopul satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti.

Transportul s-a dezvoltat odata cu societatea omeneasca. Evolutia transporturilor a fost impunsa de dezvoltarea mereu ascendenta a factorilor de productie. Multe din cuceririle stiintei si tehnicii, care la vremea respectiva nu pareau de mare importanta, au fost puse în slujba dezvoltarii si modernizarii bazei tehnico-materiale a transporturilor care, la rândul ei, a fost capabila sa asigure oamenilor o gama variata de servicii într-un timp din ce în ce mai redus. Sporirea necontenita a volumului productiei materiale, necesitatea schimbului de marfuri, nevoia de deplasare la distante mari a bunurilor si oamenilor au constituit factori promotori ai dezvoltarii.ascendente.a.transporturilor.

Treptat, s-a constatat desprinderea unei noi ramuri a economiei nationale, industria turismului, în cadrul sectorului tertiar al prestarilor de servicii.

Transportul reprezinta una din componentele de baza ale prestatiei turistice, el asigura deplasarea turistilor de la locul de resedinta la cel de petrecere a vacantei.

Serviciul de transport are un continut complex cu implicatii deosebite asupra turismului.

Dezvoltarea, diversificarea şi modernizarea transporturilor au fost determinate de extinderea şi intensificarea producţiei şi a circulaţiei mărfurilor, de adâncirea diviziunii internaţionale a muncii.

Obiectul activităţii de transport îl constituie deplasarea în spaţiu a călătorilor şi mărfurilor.

Însă nu toate deplasările în spaţiu constituie obiectul activităţii de transport supuse contractului de transport. Astfel, transportul informaţional, transportul de lichide şi gaze prin conducte şi alte activităţi asemănătoare nu pot forma obiectul contractului de transport. Aceste activităţi se realizează prin instalaţii proprii şi nu necesită operaţiunile specifice pe care le presupune activitatea de transport, cum ar fi: preluarea de către transportator a mărfurilor, obligaţia de pază şi preluare a lor la destinaţie.