Uniunea Europeană

Uniunea Europeană şi procesul de integrare economică

Uniunea Europeană este o entitate politică, socială şi economică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 state, ea are sediul in Bruxelles, Belgia şi a fost înfinţata oficial la 1 noiembrie 1993. Este cea mai recenta organizaţie de cooperare europeană care a inceput cu Comunitatea Europeană de Carbune si Oţel din 1951 care a devenit Comunitatea Europeană in 1967.

Procesul integrării economice internaţionale a îmbrăcat, de la început, forme mai ample, mai profunde, trainice şi a cunoscut o dinamică susţinută. Concepţia generală de realizare a procesului de integrare economică vest-europeană avea ca punct de plecare uniunea sectorială şi trecerea treptată spre uniunea economică şi monetară a ţărilor respective. Prima organizaţie economică vest europeană cu caracter integraţionist a fost Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (C.E.C.O.). Ea a luat fiinţă prin semnarea, la 18 aprilie 1951, a Tratatului de la Paris, de către R.F.G., Franţa, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg, tratat care a intrat în vigoare la 25 iulie 1952. Ţările respective şi-au propus unirea eforturilor pentru realizarea unei pieţe comune a cărbunelui şi oţelului prin înlăturarea obstacolele din calea schimburilor economice cu mărfurile respective şi stabilirea unor reguli comune şi loiale de concurenţă.

Integrarea economică vest-europeană a parcurs, o nouă etapă, prin formarea, în anul 1957, a altor două comunităţi: Comunitatea Economică Europeană (C.E.E.), cunoscută şi sub denumirea de Piaţa Comună, prin semnarea, la 25 martie 1957, de către guvernele aceloraşi 6 ţări, a Tratatului de la Roma, intrat în vigoare, după ratificare, la 1 ianuarie 1958; la aceeaşi dată, a luat fiinţă Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (E.U.R.A.T.O.M.), pe baza unui tratat separat, ce a fost semnat tot la Roma de către cele 6 ţări.

Obiectivul pe care şi l-a propus C.E.E., constă în integrarea, în timp, a tuturor sectoarelor economice, formarea unei uniuni vamale şi a unei pieţe comune generalizate după care, printr-o apropiere progresivă a politicilor statelor membre, să se ajungă la înfăptuirea, pe etape, a unei uniuni economice şi monetare şi, in final, politice.

E.U.R.A.T.O.M. a fost conceput pentru a se asigura coordonarea politicilor ţărilor membre în domeniul cercetării nucleare şi formarea unei pieţe comune a acestor state pentru materialele şi echipamentele nucleare. Până în anul 1967, fiecare dintre cele trei comunităţi avea instituţii similare, dar separate. Prin Tratatul de fuziune a lor, semnat la Paris, s-a constituit un ansamblu in¬tegraţionist, intitulat oficial Comunităţile Europene, având aceleaşi organe de conducere şi buget comun. Aceasta marchează o nouă etapă a integrării economice vest-europene, C.E.E. subsumând, în realitate, cele trei comunităţi, cu toate că tratatele care stau la baza lor au rămas separate.

Pe măsură ce îşi realiza obiectivele sale şi îşi consolida poziţiile strategice în Europa şi în economia mondială, C.E.E. şi-a sporit numărul membrilor. În anul 1973, au aderat Anglia, Danemarca şl Irlanda, la 1 ianuarie 1981, Grecia a devenit membru cu drepturi depline, iar la 1 ianuarie 1986, prin aderarea Spaniei şi Portugaliei, numărul ţărilor membre ale C.E.E. a ajuns la 12. În anul 1993, au început negocierile pentru aderarea Austriei, Finlandei şi Suediei la C.E.E.

Totodată, au fost încheiate acorduri de liber schimb cu fiecare din celelalte ţări din A.E.L.S. Deoarece scopul acestor acorduri a fost libera circulaţie a produselor industriale, restricţiile vamale dintre cele două grupări integraţioniste europene au fost în mod treptat reduse, astfel încât schimburile dintre ele au fost în întregime liberalizate.

În cadrul C.E.E., pe lângă ţările care au calitatea de membru cu drepturi depline, există şi „ţări asociate". Acordurile de asociere cuprind prevederi referitoare la cooperarea comercială, tehnică şi financiară; ele înlesnesc, prin reduceri şi scutiri de taxe vamale, pătrunderea mărfurilor ţărilor respective pe piaţa comunitară, în schimbul unor preferinţe pentru mărfurile exportate de C.E.E; dintre ţările europene, are statut de asociat Turcia. În anul 1991, Cehia, Slovacia, Polonia şl Ungaria au negociat acorduri de asociere, apoi Bulgaria, Iar la 17 noiembrie 1992 s-au încheiat negocierile în vederea asocierii României la Comunităţile Europene. Prin Convenţia de la Yaounde, semnată în 1963, 18 ţări africane au devenit asociate la C.E.E., iar în baza convenţiei de la Lome, încheiată în 1975 şi reînnoită în 1979 şi 1984, numărul ţărilor în curs de dezvoltare asociate a crescut la 64.

Forme de legături specifice cu C.E.E. sunt şi diferite tratate referitoare la schimburile comerciale, care vizează crearea unei zone de comerţ liber şi nu aderarea la C.E.E. etc.

Prin sistemul de asociere, ca şi prin celelalte forme de organizare a raporturilor cu alte ţări din Europa, Africa, Asia şi America Latină, C.E.E. se constituie într-un important centru economic al lumii contemporane, in¬fluenţând puternic desfăşurarea relaţiilor economice Internaţionale.

Cu toate dificultăţile întâmpinate, a contradicţiilor şi chiar a unor momente importante de criză care s-au manifestat în înfăptuirea şi evoluţia procesului integrării economice vest-europene, C.E.E. a evoluat continuu atât în direcţia lărgirii sale, cât şi a sistemului amplu de asociere a multor state şi a altor forme de raporturi economice cu ţările din diferite zone ale lumii. Ea a parcurs şi parcurge diverse etape care reflectă trepte ale adâncirii integrării economice internaţionale. Totodată, remodelându-şi continuu strategiile, concomitent cu parcurgerea succesivă a etapelor integrării, ţările membre ale C.E.E. au realizat, în anii '60, o creştere economică superioară celei din S.U.A. şi comparabilă în anii 70. De asemenea, investiţiile şi productivitatea muncii au crescut mai rapid decât în S.U.A. în acelaşi timp, prin programele adoptate pe domenii de activitate, C.E.E. a obţinut poziţii strategice în sectoarele nedezvoltate ale economiei moderne, ca şi în sectoare tradiţionale şi dispune de un mare potenţial de cercetare ştiinţifică. Prin locul său în comerţul mondial, C.E.E. este, în fapt, prima putere comercială a lumii, cu cea mai mare piaţă solvabilă, deţinând peste 40% din comerţul mondial şi asigurînd peste 30% din producţia mondială.