Achiziții și Fuziuni pe Piața Produselor Farmaceutice

Cap. I Achiziţii şi fuziuni

1.1 Definirea conceptelor de achiziţie şi fuziune

Achiziţiile şi fuziunile (M&A ) sunt tranzacţii între firme care vizează, în esenţă, obţinerea/cedarea dreptului de control asupra unei unităţii economice. Transferul dreptului de control se poate realiza în două modalitaţi, şi anume: prin intermediul bursei de valori sau în afara bursei – prin oferta publică de cumpărare sau prin negociere directă cu acţionarul principal.

Achiziţiile presupun preluarea unei întreprinderi de către o altă întreprindere, printr-o tranzacţie „prietenoasă” sau „ostilă”. În primul caz, companiile cooperează în cadrul negocierilor în timp ce¸ în ultimul caz, firma ţintă nu doreşte realizarea tranzacţiei

În general, achiziţiile se referă la cumpărarea unei firme mici de către una mai mare. Totuşi poate avea loc şi situaţia inversă, firma mai mică poate obţine controlul unei firme mai mari şi să decidă păstrarea numelui firmei preluate pentru entitatea nou formată – preluare inversă.

Un alt tip de achiziţie este fuziunea inversă care permite unei companii private să fie listată la bursă într-o perioadă scurtă de timp. Acest tip de achizţie are loc atunci când compania privată, care doreste să crească repede din punct de vedere financiar, cumpără activele companiei ţintă. Banii primiţi de firma ţintă sunt distribuiţi sub formă de dividende acţionarilor acesteia. Dacă se cumpără întregul activ, compania listată devine „o scoică goală”, urmând să fie ocupată de către firma privată.

Astfel, se poate observa că o achiziţie poate fi realizată atât prin cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni cât si prin cumpărarea activelor firmei vizate.

Fuziunile au loc între companii de dimensiuni asemănătoare care decid să îşi combine cele două entităţi în vederea formării unei companii mai mari. Asemenea înţelegeri sunt de obicei voluntare şi presupun un schimb de acţiuni sau o plată efectuată întreprinderii ţintă. Totuşi, schimbul de acţiuni este cea mai utilizată modalitate pentru că permite acţionarilor celor două companiilor să împartă riscul afacerii.

O fuziune se asemănă unei preluării însă are ca rezultat o nouă întreprindere cu un nou nume. Cu toate acestea, denumirea de fuziune este des utilizată pentru o acţiune, care este de fapt o achizţie, din motive politice sau de marketing.

Prin urmare este necesară realizarea unei delimitării clare între cei doi termeni. Astfel, o achiziţie are loc atunci când o companie preia controlul asupra altei companii şi devine noul ei proprietar, firma ţintă încetează să mai existe, acţiunile ei nemaifiind listate la bursă ci doar cele ale cumpărătorului. În schimb, o fuziune descrie situaţia în care două întreprinderi, de aproximativ acceaşi dimensione, decid să formeze o singură companie. Această manevră poată denumirea de “fuziune a egalilor” (merger of equals) iar acţiunile ambelor companii sunt retrase de pe piaţă, realizându-se o emisiune de acţiuni pentru noua întreprindere formată

În practică, astfel de fuziuni un au loc foarte des. De obicei, o companie o cumpără pe alta, dar potrivit specificaţiilor contractuale, firma cumpărată poate declara că a avut loc o fuziune chiar dacă, tehnic, este o achiziţie Acest lucru se întâmplă din cauza conotaţiilor negative atribuite procedurii de achiziţie. În concluzie, o cumpărare este considerată o fuziune sau o achiziţie în funcţie de natura preluării – de comun acord sau ostilă.

1.2 Tipuri de achiziţii şi fuziuni

Atât achiziţiile şi fuziunile se clasifică din punct de vedere al strategiei de companie astfel::

a)achiziţii/fuziuni orizontale: au loc între două firme care se află în competiţie directă, având produse similare şi ocupând acceaşi piaţă.