Comercializarea băuturilor carbogazoase

1) Norme legale ce guverneaza piata bauturilor racoritoare carbogazoase

Industria bauturilor racoritoare carbonate a inceput sa se dezvolte cu adevarat dupa anul 1990, odata cu intrarea Coca-Cola pe piata si ridicarea standardelor de productie, marketing, distributie, etc.

Piata romaneasca a bauturilor racoritoare carbogazoase este dominate de 3 jucatori: marii rivali Coca-Cola si Pepsi, dar si producatorul local European Drinks, acestia fiind completati de maxim 10 jucatori cu acoperire nationala, dar cu o cota de piata infinit mai mica.

Din punct de vedere legislativ al acestui subiect, urmatoarele norme legale sunt aplicabile:

- REGULAMENTUL (CE) NR. 1331/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare si aromele alimentare. Acest regulament considera in prim plan sanatatea consumatorilor. In planuri secundare, regulamentul considera transparenta producatorilor si gradul de siguranta al aditivilor, enzimelor si aromelor alimentare.

- Din Sistemul Legislativ si institutional de protectie a consumatorilor din Romania cele mai importante/relevante sunt:

Capitolul I - cadrul institutional al protectiei consumatorilor din romania

Capitolul II - acte normative cu aplicabilitate generala in domeniul protectiei consumatorilor

Capitolul III - protectia consumatorilor de produse alimentare

2. marcarea si etichetarea produselor alimentare

- H.G. nr. 784/10.09.1996 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind etichetarea produselor alimentare

- H.G. nr. 953/15.11.1999 privind modificarea si completarea H.G. nr. 784/1996 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind etichetarea produselor alimentare

- H.G. nr. 792/2.12.1997 pentru modificarea unor sanctiuni contraventionale prevazute in unele acte normative privind protectia consumatorilor

Capitolul V - Protectia Consumatorilor De Servicii

2. regimul juridic al publicitatii; teleshopping

- Legea nr. 148/26.07.2000 privind publicitatea (promilgata prin Decretul nr. 327/26.07.2000)

- Decizia nr. 65/2000 a CNA privind adoptarea prevederilor normelor obligatorii pentru publicitate, teleshopping si sponsorizare in domeniul audiovizualului

Capitolul VI - Protectia Intereselor Consumatorilor

- Legea nr. 123/2008 pentru o alimentatie sanatoasa in unitatile de invatamant preuniversitar, referita popular sub forma Legii privind interzicerea mancarii de tip fast-food in scoli.

2) Practicile concurentiale privind comercializarea bauturilor racoritoare carbogazoase

Consiliul concurentei este cel in masura sa supravegheze si sa regelementeze activitatile de practici concurentiale ale agentilor economici de pe piata romaneasca. Astfel se poate observa Legea Concurentei Nr. 21 din 10 aprilie 1996 , prezenta lege avand drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor.

Este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinute de către unul sau mai mulţi agenţi economici pe piaţa românească ori pe o parte substanţială a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activităţii economice ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, în special, în:

a)impunerea, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile şi refuzul de a trata cu anumiţi furnizori sau beneficiari;

b)limitarea producţiei, distribuţiei sau dezvoltării tehnologice în dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor;

c)aplicarea, în privinţa partenerilor comerciali, a unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în poziţia concurenţială;

d)condiţionarea încheierii unor contracte de acceptare, de către parteneri, a unor clauze stipulând prestaţii suplimentare care, nici prin natura lor şi nici conform uzanţelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte;

e)practicarea unor preţuri excesive sau practicarea unor preţuri de ruinare, în scopul înlăturării concurenţilor, sau vânzarea la export sub costul de producţie, cu acoperirea diferenţelor prin impunerea unor preţuri majorate consumatorilor interni;

f)exploatarea stării de dependenţă în care se găseşte un alt agent economic faţă de un asemenea agent sau agenţi economici şi care nu dispune de o soluţie alternativă în condiţii echivalente, precum şi ruperea relaţiilor contractuale pentru singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor condiţii comerciale.