Criza Asiatică

Introducere

În economia globală, banii sunt asemenea sângelui dintr-un organism viu, ei permit circulaţia valorii şi întreţin viaţa sistemelor economice.

Aproape în orice domeniu al activităţii umane există preocupări privind disfuncţionalităţile care pot să apară în interiorul lui şi, de aceea, se studiază cauzele, modul de apariţie şi manifestări a acestora, consecinţele lor. Crizele sunt astfel de disfuncţionalităţi. Economiştii analizează criza după criterii specifice, atribuindu-i caracteristicile unor fenomene cu urmări nefaste pentru organizaţii, instituţii şi grupuri sociale afectate: inflaţia, şomajul, stagnarea,recesiunea,etc.

O criză financiară veritabilă are drept caracteristică faptul că un accident bine localizat are capacitatea de a se propaga la nivelul întregului sistem financiar.

De aceea, importanţa temei acestei lucrări implică analiza influenţelor crizei financiare asiatice asupra economiei mondiale.

Criza asiatică a fost marcată prin cea mai amplă cădere a pieţelor financiare asiatice de după cel de-al Doilea Razboi Mondial. Detonatorul l-a constituit retragerea investitorilor străini din ţările Asiei de Sud-Est. Motivul - devalorizarea principalelor valute regionale și o puternică desincronizare a operațiunilor financiare.

Avalanşa financiară care a îngropat mare parte din Asia, a fost declanşată odată cu devalorizarea monedei thailandeze din anul 1997, când guvernul a liberalizat cursul, care era ţinut de dolar. Într-o lună a pierdut 25% din valoarea sa faţă de dolar. Celelalte monede asiatice au început sa se devalorizeze, declanşând spirala crahtului. Criza s-a răspândit rapid în zonă afectând Coreea de Sud, Indonezia, Malaezia şi Filipine, şi restul ţărilor asiatice inclusiv Japonia.

Aceste ţări au fost ajutate de Fondul Monetar Internaţional prin intermediul unui împrumut în valoare de 40 miliarde dolari.

Criza financiră asiatică a provovat bulversarea bruscă și a altor piețe din regiune. Schimbarea intervenită în mediul de afaceri a determinat investitorii să-și reducă drastic angajamentele luate pe aceste piețe, ceea ce a antrenat o contracție a aportului net de capital privat în țările amintite mai înainte, dar și în alte state situate la o oarecare distanță de epicentrul crizei. Pentru a-și corecta dezechilibrele macroeconomice, țările atinse direct de criză au fost nevoite să impună o disciplină bugetară și monetară severă.

Criza asiatică demonstreză cu succes că globalizarea scăpată din frâu și mișcarea liberă a capitalului, în absența unor reglementări adecvate la nivel internațional pot avea efect destabilizator în cadrul economiilor naționale.

CRIZA ASIATICĂ

Situația economică a Asiei de Sud-Est și de Est înaintea crizei

Cu monede naționale subevaluate și forță de muncă ieftină, mai mult de două decenii, țările cu economie orientată spre exporturi din Asia de sud-est au fost greu de concurat pe piețele externe chiar de către țările cu tehnologie avansată. În 1996, Thailanda a avut o creștere economică de 7%, Hong-Kongul de 4,1%, Singapore de 5,5%, Taiwanul de 5,3%, iar Coreea de Sud de 6,7%. Toate acestea își vor încetini ritmul în 1997, facând excepție doar Filipine și parțial Malaysia.

Principalii indicatori economici ai țărilor sud-est asiatice pe anul 1996

Țara Creșterea economică % Inflația

% Export

Mld.dolari S.U.A. Import

Mld.dolari

S.U.A. Rezervele internaționale de devize Cursul de schimb față de dolarul S.U.A.

Hong Kong 4,1 5,4 196 206 57,3 7,73

Indonezia 7,0 7,5 46 43 15,5 2,353

Malaysia 8,3 3,7 79 77 26,1 2,53

Filipine 6,2 6,8 20 33 9,0 26,28

Singapore 5,5 1,2 124 131 72,7 1,41

Coreea de Sud 6,7 5,2 119 149 33,5 825,4

Taiwan 5,3 2,2 110 103 86,1 27,5

Thailanda 7,0 5,4 56 71 38,3 25,48

Sursa: Far Easter Economic Review

Salariile și alte prețuri de producție au sporit, eficiența a scăzut și, în consecință, competitivitatea economiilor sud-est asiatice a început sa se diminueze. Deși unele probleme au ținut de ciclul economic – slăbirea globală a piețelor mondiale pentru produse electronice, altele au indicat un punct de răscruce în evoluția economiilor sud-est asiatice. Expansiunea economiilor lor și averea câștigată de furnizorii și investitorii occidentali care au avut înceredere în ele au beneficiat în trecut de conjugarea unor factori care acum nu se mai repetă: deprecierea puternică a dolarului SUA față de yen, nivelul scăzut al dobânzilor internaționale, acțiunea condusă de Japonia de a transfera în alte zone din străinătate cu costuri mai mici unele industrii din țările dezvoltate și o expansiune globală a investițiilor în străinătate. Contrar vechilor teorii ale transferului de tehnologie, din țările dezvoltate au fost transferate nu numai în industrii slabe, ci investitorii occidentali au fost dispuși să-și localizeze producții de vârf chiar de la început în zone cu avantaj comparativ. Se părea că epoca de aur a țărilor asiatice era pe sfârșite Hong Kongul, Taiwanul, Coreea de Sud, Singapore și, parțial, Thailanda au dovedit în trecut o agilitate de necontestat în ajustarea politicii lor economice, datorită caracteristicilor pe care le-au căpătat de-a lungul dezvoltării lor, precum rata înaltă a economisirii naționale, limitarea intervenției statului sau trecerea statului de la intervenția directă la intervenția funcțională prin intermediul mecanismelor de piață și mobilitatea forței de muncă.