Intrarea firmelor străine în sistem franciză pe piața românească - studiu de caz KFC România

INTRODUCERE

Dacă vedem pe cineva intrând într-o afacere, acumulând experienţa, dezvoltându-se şi având succes, s-ar putea să dorim şi noi să desfăşurăm afacerea respectivă. Modalitatea prin care putem atinge acest scop este chiar franciza.

Companiile mari acordă unor firme partenere licenţa de a desfasura activităţi similare cu ale lor, sub aceeasi marcă. Francizatul se va bucura de prestigiul şi renumele francizorului, contra unei redevenţe. Produsele fabricate sau serviciile prestate de francizaţi trebuie să îndeplinească aceleaşi standarde cu cele ale francizorilor. Clientul final nu va şti dacă a cumpărat un produs de la compania care l-a lansat sau de la un francizat al acesteia.

În România au pătruns numai puţine firme internaţionale prin intermediul francizei, între care amintim celebrele Coca-Cola, McDonald's, Pepsi, Shell sau altele - Sooter's, MOL, etc. Dar ne bucurăm şi de exemplul românesc al lui Petrom, care ne dă speranţa că oamenii de afaceri din România încep şi ei să utilizeze formule de succes testate în Occident.

I. Abordări privind afacerile în sistem franciză

1.1 Franciza - concept, caracteristici şi factorii de succes

Franciza este un concept de marketing, o formă de pătrundere pe piaţa internă şi internaţională prin asociere cu un partener local. Această alternativă de pătrundere este de multe ori combinată şi cu intrare directă -prin filiale, etc.

Totodată franciza reprezintă şi o formă de investiţie. Pe plan internaţional aceste forme de întreprindere sunt investiţii internaţionale, mai concret investiţii străine directe. Franciza, cu o nevoie mai redusă de capital, facilitează dezvoltarea, extinderea companiei mamă. Dar în acelaşi timp franciza este şi un proces de ,,dezinvestire" datorită faptului că se vinde o parte din afaceri, concentrîndu-se de multe ori numai pe anumite domenii strategice.

În al treilea rând, pe plan internaţional, franciza reprezintă o formă de cooperare internaţională, din cadrul alianţelor competitive. Raţiunea acestor alianţe competitive este convergenţa de interese, sporirea poziţiei concurenţiale sau depăşirea unor obstacole de politică comercială. În acest context franciza este:

• formă de valorificare a drepturilor de proprietate intelectuală; o technică de transfer internaţional de tehnologie sau de ,,tehnologie-comercială";

• formă de marketing şi distribuţie internaţională - una foarte eficientă;

• mijloc de promovare a afacerilor printr-un management eficient cu adaptabilitate sporită la specificul local.

În al patrulea rând, în modul cel mai concret, palpabil din punct de vedere juridic,franciza este un contract.Contractul de franciză reglementează precis drepturile şi obligaţiile părţilor - pe o perioadă şi cu clauze specifice domeniului de activitate.

Conform prof.univ.dr.Alexandru Puiu definiţia francizei este următoarea: ,,Franchisingul reprezintă o tehnică de afaceri economice prin care o firmă-franchizor-cedează unor persoane sau unor firme individuale-franchiser-dreptul sau privilegiul să facă afaceri într-un anumit mod,pe o perioadă determinată de timp şi într-un loc determinat,totodată beneficiind de succesul şi protecţia franchisorului contra unor procente din profitul realizat."

În definiţia francizei pot să apară diferenţe între ţări şi în timp, dar condiţiile de bază ca aceasta să fie o afacere de tip franciză sunt peste tot aceleaşi:

• presupune existenţa contractului de franciză între cele 2 părţi;

• francizorul trebuie să pregătească francizatul, să-l introducă în toate amănuntele afacerii, şi trebuie să ajute pornirea acesteia;

• francizorul trebuie să asigure sprijinul francizatului în mod continuu în toate domeniile conducerii afacerii;

• francizatul sub controlul francizorului îşi poate desfăşura activitatea în cadrul unui nume comercial, formă şi procedeu, beneficiind de avantajele oferite de goodwill-ul francizorului;

• francizatul trebuie să efectueze o investiţie semnificativă din propriile resurse;

• francizatul trebuie să fie proprietarul afacerii;

• francizatul trebuie să plătească în diferite forme francizorului pentru acele drepturi de care beneficiază, precum şi pentru serviciile oferite de acesta;

• francizatul poate să-şi desfăşoare activitatea între anumite limite, după regulile de desfăşurare a activităţii specificate în contractul de franciză.