Leasingul ca operațiune de comerț exterior

1. Introducere

Una dintre deciziile fundamentale şi, fără îndoială una dintre primele decizii luate în orice afacere este cea referitoare la finanţarea activităţii. În stadiile iniţiale ale unei afaceri independente, numărul opţiunilor este limitat. Leasingul a reprezentat un pas deosebit de important în finanţarea întreprinderilor care doreau să îşi achiziţioneze utilaje şi echipamente, dar care nu aveau posibilităţi financiare, dând astfel satisfacţie agenţilor economici care nu doreau să apeleze la credite bancare sau să îşi greveze bunurile mobile sau imobile prin constituirea unor gajuri sau ipoteci.

Apariţia operaţiunii de leasing a fost determinată de dezvoltarea rapidă a comerţului, de ritmul accelerat al progresului tehnic care implică luarea unor decizii şi efectuarea unor investiţii imediate, care uneori depăşesc posibilităţile de autofinanţare, precum şi capacităţile de creditare de care societatea dispune.

În aceste condiţii, una dintre soluţiile eficiente gasite, soluţie care reuneşte finanţarea, producţia şi comercializarea, manifestându-se cu predilecţie în cazul relaţiilor comerciale internaţionale o reprezinta leasingul. Leasingul este o soluţie alternativă la finanţarea bancară tradiţională pe termen mediu şi lung, care facilitează accesul exportatorilor şi importatorilor la folosirea unor active, a unor tehnologii avansate, determinate de noile decoperiri în domeniile ştiinţei şi tehnicii,sal fără însă a le avea în proprietate. Leasingulul reprezintă, alături de forfetare, una dintre tehnicile de finanţare neconvenţională pe termen mediu şi lung.

2. Originea şi dezvoltarea leasingului

Originile termenului de leasing sunt la mijlocul secolului XX, când s-a realizat prima operaţiune de acest fel din lume. Lesingul, ca tehnică de afaceri economice apare ca nevoie stringentă de a soluţiona problema legată de o lipsă de fonduri, dar de necesitatea folosirii unor utilaje sau echipamente.

Leasingul, născut din necesitatea unei finanţări, pentru a desfăşura o activitate productivă, datează din anul 1950, când, americanul D.P. Bootle, managerul unei fabrici de produse alimentare, s-a confruntat cu o problemă neîntalnită până atunci. Primind o comandă tehnică de condiţionare a unor a unor alimente şi nedispunând de utilajele necesare şi nici de banii necesari pentru a le achiziţiona, s-a decis să împrumute utilajele respective, necesare onorării comenzii În acest context, Bootle s-a adresat unei instituţii financiare, solicitându-i acesteia să achiziţioneze utilajele în cauză, pentru ca mai apoi să le închirieze firmei sale. Încurajat de beneficiile realizate prin metoda folosită managerul a pus bazele primei societăţi specializate de leasing – United States Leasing Corporation. Acestă alternativă de finanţare a crescut constant de-a lungul timpului, astfel că, în prezent 80% din firmele americane au apelat la ea, volumul anual al leasingului depăşind 200 de miliarde de dolari şi 30% din totalul capitalului investit în echipamente

Ca idee nouă, leasingul se extinde treptat în lume, mai ales în Europa, fiind preluat de Marea Britanie, în special datorită asemănării legislaţiei acesteia cu legislaţia S.U.A. Reglementări juridice apar în fiecare ţară, iar terminologia folosită cunoaşte unele nuanţări (spre exemplu în Franţa apare sub denumirea de „credit- bail”). La nivel european se înfiinţează în anul 1972 Federaţia Europeană a Societăţilor de Leasing, în formă abreviată LEASEUROPE, un consorţiu cere controlează circa 80% din industria leasingului european. La sfârşitul anului 1993, LEASEUROPE cuprindea 25 ţări afiliate, unind 1054 instituţii membre.

Folosirea leasingului la nivel internaţional şi concomitent apariţia unor divergenţe legate de deosebirile dintre reglementările din statele participante ce îşi aveau sediul sau domiciliul în state diferite a condus în 1988, la Ottawa, la elaborarea unei reglementari uniforme la nivel internaţional, prin elaborarea unor principii cuprinse în Convenţia privind Leasingul Financiar Internaţional.