Marea Neagră - evoluție și perspective

Cap.1 Marea Neagra în istorie

Marea Neagra e ... albastra. Este prea putin cunoscut faptul ca numele ei, Karadeniz, în turca si Marea Neagra, în româna, este relativ nou. A intrat în circulatie prin anul 1860. Însa, prima denumire a marii a fost "Pontos Axeinos". În greaca înseamna marea cea întunecata sau sumbra si probabil provine din iraniana. Nu se stie sigur cum s-a tranformat acest nume în "Pontus Euxinus", marea cea primitoare, asa cum apare frecvent în textele scriitorilor greci si latini, între 700 î.Hr.-500 d.Hr. De-atunci, de mii de ani, istoria Marii Negre s-a scris din influente asiatice si europene, cu imperii care s-au nascut si au decazut în jurul ei.

Ce a fost de-a lungul timpului Marea Neagra? Vecina si prietena noastra, mar al discordiei pentru marile imperii, lac NATO sau lac rusesc, punte de legatura cu Orientul Mijlociu? Poate fi orice. Este din toate câte putin si mult mai mult.

Marea Neagra, o mare ciudata", spun marinarii. Este bine stiut faptul ca este una dintre cele mai dificile ape de navigat: valurile te asalteaza din toate directiile, iar vântul te poate roti în orice secunda. Dar a merge cu vaporul pe Marea Neagra este cu siguranta o aventura unica. Este demonstrat faptul ca moralul unui navigator e direct proportional cu viteza vântului. Deseori, auzi ca este de preferat un vânt mai puternic, decât momentele de calm plat. E drept, însa, ca pe mare, vântul si valurile îti dau o senzatie ciudata. Te leagana mai ceva ca tramvaiele de epoca. Raul de mare e unic. Nu se compara cu alt soi de rau. În larg, ba ti-e greata, ba te doare capul sau ti se face brusc foame. Însa, marinarii stiu secretul: cel mai bine e sa privesti orizontul, pentru ca, altfel, te fura valurile. În ciuda miscarii continue a apei, în iernile mai reci, în zona litorala nordica, Marea Neagra îngheata.

Înca din Evul Mediu, a început sa se vorbeasca de o zona ciudata în Marea Neaga, unde se întâmpla fenomene misterioase, un fel de triunghi al bermudelor. Cercetatori rusi si ucraineni afirma ca o falie magnetica se deschide din când în când pe mare. Se spune ca într-o astfel de falie a disparut în plina zi, pe o vreme excelenta, la 31 mai 1944, crucisatorul sovietic "Tiolkovski", undeva la 70 km sud de Crimeea. Un alt fenomen înregistrat în Marea Neagra este focul, ce izbucneste din senin pe kilometri întregi. Specialistii spun ca focul de pe apa apare în momentul în care acumulari de gaze ies la suprafata si sunt mai intense atunci când sunt furtuni. Un alt fenomen care ar putea aparea în Marea Neagra sunt valurile tsunami. În anul 1901, din cauza unui cutremur de 7,2 grade pe scara Richter, valurile Marii Negre au avut înaltimea de cinci metri. Cel mai vechi val gigant înregistrat în România dateaza din anul 104 si a afectat grav orasul Callatis.

Marea Neagra are o locatie strategica relevanta: este pozitionata la intersectia dintre Europa si Asia, dintre vasta Rusie si Orientul Mijlociu si leaga direct Europa de Sud-Est de Europa Occidentala, prin fluviul Dunare, dar si de Marea Mediterana, iar în prezent, extinderea NATO si a UE au transformat-o în vecinatatea apropiata a marilor puteri euro-atlantice.

De asemenea, zona Marii Negre este importanta si pentru uriasa diversitate de oameni si culturi ce caracterizeaza tarile riverane, diversitatea constituie atât o sursa de conflicte, cât si o sursa de îmbogatire culturala. Nu trebuie uitat nici factorul economic, în special resursele naturale, care face din Marea Neagra o zona de interes strategic pentru circuitele economice occidentale.

Marea Neagra, ca mare semi-deschisa, prezinta unele particularitati care îi confera o pozitie unica pe glob. Aceasta unicitate, deriva din sistemul celor doua strâmtori, Bosfor si Dardanele, despartite prin Marea Marmara. Marea Neagra se defineste prin pozitia sa fata de România si de celelalte state riverane constituind un pol al intereselor majore ale României, Bulgariei, Turciei, Georgiei, Rusiei si Ucrainei; respectiv întreg sud-estul european. Pe de alta parte, prin comunicarea cu Marea Marmara, Marea Egee si Marea Mediterana, interesele tarilor din bazinul Marii Negre se prelungesc pâna la contactul cu Oceanul Atlantic si celelalte zone ale planetei.

În functie de modul în care au fost administrate Bosforul si Dardanelele, portile de acces în si dinspre Marea Neagra, a depins libertatea comerciala, prosperitatea si interferenta culturilor si civilizatiilor din aceasta parte a lumii. În acest sens, pot fi evidentiate patru cicluri închise în care monopolul asupra Marii Negre a fost exercitat succesiv de Imperiul Roman (sec. I i.Hr.  330 d.Hr.), Imperiul Bizantin (330-1204), Imperiul Otoman (1453-1829) si Imperiul Sovietic (1945-1989), precum si trei cicluri deschise care au marcat o perioada de prosperitate generala. Primul ciclu a precedat epoca romana, când în jurul Marii Negre au activat coloniile grecesti; al doilea a început dupa cucerirea Constantinopolului de catre cruciati, ceea ce a permis patrunderea negustorilor genovezi si venetieni; al treilea a început în 1829 dupa Pacea de la Adrianopol, cand Turcia a fost obligata sa deschida accesul prin strâmtori si pe Dunare pentru navigatia internationala.

Timp de trei secole, Marea Neagra a fost un lac turcesc, servind în exclusivitate intereselor Portii. La finele secolului al XVII-lea, la tarmul nordic al Marii Negre ajunge Rusia lui Petru cel Mare, în efortul de a obtine o iesire spre marile libere, în mod similar cu actiunea din Marea Baltica. Visul Rusiei de a iesi la mare a vizat obtinerea controlului asupra strâmtorilor, vis urmarit cu obstinatie pâna în preajma celui de-al doilea razboi mondial. El s-a raportat de rezolvarea asa-numitei chestiuni orientale, legata de soarta geopolitica a decadentului Imperiu otoman, sursa nenumaratelor razboaie ruso-turce care au afectat puternic soarta popoarelor din Balcani.