Mediul Economic în SUA

INTEGRAREA ECONOMICĂ ÎN AMERICA DE NORD

Autopact (1965)

O incursiune în istoria relativ recentă a relaţiilor intra-nordamericane

evidenţiază că NAFTA este, într-un fel, o urmare firească a credinţei nestrămutate în forţa comerţului şi investiţiilor libere.

NAFTA apare ca o abordare modernă şi o continuitate a drumului deschis în perioada postbelică a doi precursori celebri: Autopact şi FTA.Experţii au considerat Autopact drept un model pentru un acord

sectorial de comerţ liber. Autopact, semnat în 1965 între Canada şi SUA, a eliminat taxele vamale pentru autoturismele fabricate în una din cele două ţări şi expediate în cealaltă ţară. Aceasta a permis producătorilor de autoturisme din ambele ţări să-şi programeze mai bine producţia. Graniţa dintre SUA şi Canada a înregistrat în 1995 un flux reciproc de schimburi cu autovehicule şi componente auto de circa 70 mld. USD. Practic, un sfert din schimburile intra-nord-americane (exclusiv Mexic) sunt reprezentate în prezent de schimburile de autovehicule şi componente auto. Extrem de

sugestivă este opinia profesorului Paul Wonnacott care, în cea mai recentă lucrare de referinţă privind acordurile de comerţ liber, considera că „o problemă centrală pentru industria prelucrătoare canadiană a fost cum să obţină economii de scară. Cea mai bună speranţă a constat în piaţa de export şi aceasta a însemnat, în primul rând, piaţa SUA, deoarece aproape 3/5 din exporturile canadiene mergeau spre SUA. Pactul Auto din 1965 ilustrează avantajele comerţului liber fără taxe vamale între două ţări. Uzinele canadiene au avut posibilitatea de a se specializa în câteva modele de autoturisme, cea mai mare partea a producţiei lor fiind trimisă în SUA în schimbul unor modele care nu se produceau în Canada. În perioada 1965 –1985 a avut loc o revoluţie în atitudinea oamenilor de afaceri din Canada faţă de comerţul liber cu SUA; aceasta a fost considerată într-o măsură crescândă drept cea mai bună speranţă pentru a deveni competitiv în economia mondială.5 Anul 1985 marchează iniţierea informală a negocierilor Canada –SUA pentru un acord general de comerţ liber. Acesta intră în vigoare începând cu 1 ianuarie 1991. Cunoscut sub denumirea simplă de FTA

(Canada – United States Free Trade Agreement), Acordul de comerţ liber între cele două ţări a decis eliminarea totală a taxelor vamale în schimburile reciproce. Eliminarea se putea face fie imediat, fie pe perioade de 5 sau 10 ani. În 1996, taxele vamale au dispărut în comerţul reciproc cu maşini şi utilaje, calculatoare, mobilă, hârtie, ţiţei pentru ca în 1998 să fie eliminate şi restul taxelor vamale de la o serie de produse considerate mai sensibile ca, de exemplu, confecţii, medicamente, produse alimentare. Acordul a inclus şi alte prevederi privind facilitarea accesului mărfurilor canadiene pe piaţa SUA, ameliorarea tratamentului investiţiilor străine reciproce, reglementarea schimburilor de energie. Astfel, Canada a primit asigurarea că industria

americană nu va mai folosi inechitabil legile din SUA pentru a se proteja de mărfurile canadiene care au preţuri mai scăzute. O serie de restricţii asupra investiţiilor americane în Canada au fost înlăturate, investitorii americani nemaiavând obligaţia procurării de inputuri din Canada sau a efectuării unor anumite activităţi de cercetare utilizând capacităţile din Canada. În comerţul cu energie, SUA a primit asigurări că livrările canadiene de ţiţei nu vor fi diminuate şi că preţul acestora nu va fi mărit în perioada de deficit de energie, în timp ce SUA s-a angajat să nu impună taxe la importul de ţiţei, gaze şi energie electrică importate din Canada.

Acordul de comerţ liber SUA – Canada (1989)

De la 1 ianuarie 1989, cea mai lungă graniţă existentă între două state ale globului, graniţa Canada – SUA, a devenit liberă de taxe vamale.La sfârşitul mileniului II, în spaţiul nord-american, relaţia gard – vecini are o semnificaţie contrară înţelegerii din secolele trecute sau din alte regiuni cu garduri de sârmă ghimpată. Parafrazând cele afirmate mai sus, pot spune că în cazul Canadei şi SUA, expresiile potrivite cu care s-ar intra triumfător în mileniul III sunt „Iubeşte-ţi vecinul şi înlătură taxele vamale” sau „Cei care nu au taxe vamale înseamnă că sunt vecini buni”. Semnificativ este faptul că în 1996, schimburile reciproce de mărfuri Canada – SUA au atins un volum de 381 mld. dolari canadieni, ceea ce înseamnă că la graniţa dintre cei doi vecini nord – americani are loc în fiecare zi un flux reciproc de mărfuri care depăşeşte un miliard de dolari canadieni.

Impactul NAFTA, care a continuat şi a extins zona de comerţ liber FTA incluzând Mexicul, se consideră deosebit de pozitiv în accelerarea luxurilor de mărfuri, servicii şi investiţii. Studiul „NAFTA un partenerat de lucru” elaborat de experţii de la Ministerului Afacerilor Externe şi Comerţului Internaţional (MAECI) din Canada apreciază că „exporturile canadiene spre SUA au crescut mai rapid (atât ca volum valoric, cât şi ca volum fizic) la unele sectoare liberalizate din FTA şi NAFTA (maşini şi utilaje industriale, echipamente de birou, materiale textile, bunuri deconsum), decât în sectoarele unde taxele vamale erau deja scăzute sau egale cu zero. Importurile Canadei din SUA evidenţiază trenduri similare (îndeosebi în domenii ca: alimente şi băuturi, confecţii, mobilă, echipamente de transport şi articole de uz casnic). Ca volum valoric, în perioada 1988 –1995, exporturile Canadei spre SUA la produsele liberalizate prin FTA şi NAFTA s-au majorat cu 140 % , în timp ce creşterea pe ansamblu a exporturilor a fost de 100 %. În mod similar, importurile de produse liberalizate ale Canadei din SUA s-au majorat cu aproape 100%, în timp ce importurile totale au crescut cu 75%.”6 Dar efectele NAFTA asupra economiei Canadei sunt mult mai profunde. Acelaşi studiu consideră că „NAFTA şi predecesorul său FTA au înregistrat progrese semnificative ale productivităţii şi specializării în economia canadiană şi au promovat economii crescânde la scară, precum şi o creştere a calităţii produselor şi a competitivităţii privind costurile. Rezultatul final a fost creştere competitivităţii exporturilor canadiene de bunuri şi servicii.”7 În sfârşit, consideraţii pozitive se emit şi la adresa procesului investiţional. „NAFTA a contribuit la creşterea atractivităţii Canadei pentru investitorii străini.

Prevederile NAFTA asigură o mai mare certitudine şi stabilitate pentru deciziile de investiţii garantând un tratament echitabil, transparent şi nediscriminatoriu al investitorilor şi al investiţiilor acestora în întreaga zonă de comerţ liber. Contribuţia NAFTA la creşterea productivităţii printr-o concurenţă sporită şi inputuri la preţuri mai competitive a atras, de asemenea, un volum sporit de investiţii în Canada. Totodată, un studiu similar elaborat de experţii Administraţiei SUA care şi-au propus evaluarea primilor trei ani de funcţionare NAFTA, ajunge la concluzia că NAFTA a avut efecte pozitive pentru SUA în ceea ce priveşte exporturile, veniturile, investiţiile şi locurile de muncă, întrucât taxele vamale aplicate de Mexic s-au redus drastic. Raportul evidenţiază că în primii trei ani de existenţă „comerţul reciproc cu partenerii noştri comerciali din NAFTA a crescut cu 44 % comparativ cu majoritatea de 33 % înregistrată în comerţul cu restul lumii”.