Modalități de plată în schimburile economice internaționale

In cadrul schimburilor economice internationale, marfurile livrate pot fi platite imediat, respectiv chiar in momentul livrarii lor, cu numerar (“cash” ori “au comptant”) sau prin remiterea unui cec. Insa, de cele mai multe ori, vanzatorul (in speta, exportatorul) acorda cumparatorului-importator posibilitatea de a-I plati peste o luna , doua sau trei luni, iar in anumite situatii chiar dupa o perioada mai indelungata de timp. Cu alte cuvinte, vanzatorul a consimtit sa-i acorde un credit clientului externcare i-a cumparat marfa si asteapta ca acesta sa-si onoreze creanta la data fixata de comun acord si stipulata ca atare la capitolul din contract, “Conditii de plata” din contractul de vanzare-cumparare incheiat.

In ziua scadentei, importatorul poate sa ii transmita un cec, un bilet la ordin cu plata « la vedere », sa-i remita suma in cont curent printr-un ordin de plata sau cec de virament etc. Sau, daca are ocazia, poate sa-i achite chiar in numerar.

In relatiile comerciale externe, platile in numerar sunt extrem de rare, in special datorita restrictiilor existente in fiecare tara cu privire la asemenea tranferuri valuatare, cat si riscului inerent pe care il are purtatorul unuor asemenea sume de valoare importanta.

In practica comerciala internationala , in situatia existentei unei operatiuni pe credit , exportatorul-creditor poate sa procedeze in conformitate cu una dintre modalitatile expuse mai jos:

- Sa taraga o cambie (sau “trata”) asupra importatorului-debitor in favoarea unei terte firme careia el (exportatorul) ii este , la randul sau, dator cu aceeasi suma, fie in favoare lui, insusi. Suma inscrisa pe cambie va reprezenta contravaloarea marfurilor vandute si livrate, plus dobanda pentru imprumut.O alta varianta ar fi aceea ca exportatorul sa traga doua cambii: una pentru marfurile vandute , cealalta pentru dobanda aferenta.Conform practicii utilizate in tara noastra se procedeaza in aceasta ultima varianta.Data paltii este aceea convenita prin contract;

- Sa solicite partenerului extern importator ca acesta sa emita (sa subscrie) un bilet la ordin in favoarea sa si sa i-l remita, sau sa subscrie doua bilete la ordin, unul pentru marfa , iar celalalt pentru dobanda;

- Sa pretinda clientului lui etern remiterea unui cec, de preferinta “confirmat de banca”, a carui suma sa reprezint cumulat valoarea marfurilor si valoarea respectiva, cec platibil la scadenta mentionata in contractul incheiat;

- Sa propuna ca suma sa-i fie achitata la scadenta printr-un ordin de plata, cec de virament sau oricare alta modalitate operabila in contul sau curent de la banca;

Era de la sine inteles ca, exportatorul care in cadrul tratativelor incheiate a acceptat sa incaseze dupa o perioada de timp contravaloarea marfurilor, a analizat concomitent toate variantele posibile si, in functie de client a concluzionat asupra uneia dintre variante pe care a considerat-o optima.

Datorita acestor doua caracteristici pe care le poseda instrumentele d eplata, respectiv aceea de instrument de plata si aceea de instrument de credit, s-au facut si referiri la asemanarile si deosebirile existente fata de moneda (bancnota).

Se poate aprecia faptul ca ele pot circula ca si o moneda, ca au o valoare ca si moneda , pot fi schimbate in monede prin incasare, scontare sau rescontare. Prin extensie, s-ar putea considera ca in relatiile de plati si incasari intre firme diferite, ele ar putea juca un rol analog celui al unei monede. Cu toate acestea, instrumentele de plata si de credit se deosebesc de monede prin trasaturile specifice efectelor de comert pe care le au, in sensul ca sunt titluri negociabile; sunt transmisibile, cu respectarea normelor prevazute in dreptul comercial international; au o valoare in valuta si, anume, o valoare determinata, nu aproximativa; de asemenea, ele reprezinta o creanta, o datorie in numerar, care urmeaza a fi platita la un anumit termen.