Negocierea în Afacerile Economice Internaționale

1. Semnificaţia negocierilor în afacerile economice internaţionale

Complexitatea deosebită a vieţii social-economice şi politice contemporane, faptul că participarea la relaţiile economice internaţionale a devenit o cerinţă indispensabilă a progresului economic ai fiecărei naţiuni se reflectă şi în intensificarea preocupărilor pentru asigurarea, prin dialog şi conlucrare, a unui cadru cât mai adecvat de desfăşurare pe baza unor principii corecte, echitabile, a relaţiilor dintre state, precum şi a celor dintre firme.

Afirmarea şi creşterea importanţei dialogului, a negocierilor se datorează unor factori economici şi social-politici:

- negocierile servesc într-o cât mai mare măsură, eforturilor de a da răspunsuri la problemele complexe ce derivă din nevoia obiectivă a adâncirii cooperării dintre firme şi dintre ţări;

- diversificarea diviziunii internaţionale a muncii, creşterea numărului de parteneri de afaceri, amplasaţi în zone geografice cât mai întinse şi diversificate;

- posibilitatea alegerii dintr-un număr sporit de tehnici concrete de contractare şi derulare a schimburilor comerciale externe;

- înăsprirea concurenţei în condiţiile în care într-un mare segment al pieţei oferta depăşeşte cererea de mărfuri;

- în condiţiile existenţei unor diferenţe şi limitări în ceea ce priveşte dotarea cu resurse a ţărilor lumii, accesul la resursele deficitare este posibil printr-o colaborare reciproc avantajoasă, pe baza negocierii.

Deşi folosite din timpuri foarte vechi, negocierile au fost consacrate ca modalitatea cea mai adecvată de rezolvare a problemelor ce apar în raporturile dintre state în zilele noastre. În acest sens, dreptul internaţional contemporan plasează negocierile pe primul loc în cadrul procedurilor de soluţionare paşnică a diferendelor internaţionale, această cerinţă fiind statuată ca atare prin însăşi Carta Naţiunilor Unite. Alternativa la rezolvarea acestor diferende prin negocieri o constituie conflictele militare, care în zilele noastre, ca urmare a armamentului sofisticat existent, au devenit un pericol considerabil pentru existenţa omenirii în ansamblul său.

Negocierea trebuie să se impună ca unul dintre cele mai preţioase atribute ale civilizaţiei contemporane, în ultimă instanţă ea constituind colacul de salvare al acestei civilizaţii care din păcate, se află în numeroase secvenţe ale ei într-o gravă derută.

După părerea noastră, negocierea ar putea fi definită ca un complex de procese de activităţi constând din contacte, întâlniri, consultări, tratative desfăşurate între doi sau mai mulţi parteneri în scopul realizării unor acorduri, convenţii şi alte înţelegeri la nivel guvernamental sau neguvernamental sau a unor afaceri economice.

Caracteristicile de bază ale negocierii sunt:

- este un fenomen social care constituie un instrument şi o metodă de conlucrare, de colaborare ce implică consensul de voinţă;

- este un proces competitiv, partenerii urmărind satisfacerea atât a unor interese comune, cât şi a unor interese contradictorii, care reclamă în mod logic eforturi spre un compromis;

- evită confruntarea şi vizează ajungerea la soluţii reciproc avantajoase;

- presupune comunicarea, deci şi o cunoaştere în profunzime a comportamentului uman.