Politica UE în Domeniul Întreprinderilor Mici și Mijlocii

1. Conceptul de IMM

Nu există o definiţie acceptată unanim a micilor afaceri. Astfel, în aprecierea "mărimii" micilor afaceri uneori se iau în considerare criterii cantitative, cum sunt numărul de salariaţi, volumul vânzărilor etc. Alteori, se consideră că o mică afacere trebuie să-şi aibă limitat domeniul la piaţa locală. Într-o altă concepţie, afacerile sunt categorisite ca mici, în funcţie de natura firmei, ca farmacii, magazine de bijuterii, haine etc.

Una din cele mai vechi definiţii ale micilor afaceri este cea dată prin Legea micilor afaceri din 1934 din S.U.A.: "o mică afacere este aceea care este deţinută şi condusă în mod independent şi nu este dominantă în domeniul ei de activitate".

O definiţie comună UE a ce înseamnă un IMM, este importantă dacă este folosită ca bază pentru decizii în legislaţia CE pentru ajutorul de stat şi finanţare structurală. Aceasta înseamnă că numeroasele categorii de IMM-uri (micro, mici şi medii) trebuie definite într-un mod care să fie corect economic, sigur din punct de vedere legal pentru întreprinderi şi uşor de aplicat de către administraţiile Statelor Membre.

Pe 6 mai 2003 Comisia a adoptat Recomandarea 2003/361/CE privind definirea IMM-urilor, înlocuind Recomandarea 96/280/CE. Revizuire ţine cont de evoluţiile economice din 1996 şi învăţămintele trase din aplicarea vechii definiţii. În special, aceasta ridică plafoanele financiare pentru a lua în considerare creşterea preţurilor şi a productivităţii, din 1996 până în prezent. De asemenea introduce o nouă tipologie a întreprinderilor - întreprinderi "autonome", "partenere", "legate" (A se vedea Anexa 1), precum şi o metodă de calcul a pragurilor, toate oferind o imagine realistă în ceea ce privește puterea economică a întreprinderilor. Prin noua reglementare, Comisia a vrut să se asigure că întreprinderilor care fac parte dintr-un grup mai mare și care ar putea beneficia de un suport economic mai substanțial decât cel oferit IMM-urilor autentice, să nu beneficieze de scheme de sprijin care au fost special create și gândite pentru cele din urmă.

Întreprinderile se califică drept micro, mici şi mijlocii (IMM-uri) în cazul în care îndeplinesc criteriile prevăzute în Recomandare, criterii prezentate în Tabelul nr. 1. Adițional numărului maxim de angajați, o întreprindere se califică drept un IMM în cazul în care îndeplineşte fie plafonul cifrei de afaceri sau plafonul bilanţului, dar nu neapărat ambele. (A se vedea Anexa 2)

Tabel nr. 1 – Criterii prevăzute în Recomandarea 2003/361/CE

Tipul întreprinderii Număr angajați Cifra de afaceri sau/și Bilanț total

mijlocie < 250 ≤ € 50 milioane ≤ € 43 milioane

mică < 50 ≤ € 10 milioane ≤ € 10 milioane

micro < 10 ≤ € 2 milioane ≤ € 2 milioane

Sursa: http://ec.europa.eu/enterprise/policies/sme/facts-figures-analysis/sme-definition/index_en.htm

Mai pe scurt, toate aceste modificări urmăresc să promoveze creșterea economică, parteneriatele, investițiile și inovarea, reducerea obstacolelor administrative și creșterea siguranței legislative și să favorizeze cooperarea și clusterele întreprinderilor independente.

IMM-urile sunt importante atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere economic, ele reprezentând 99% din toate întreprinderile din Uniunea Europeană (aprox. 20 de milioane). Ele oferă în jur de 65 de milioane de locuri de muncă, contribuind în același timp la spiritul inovator și antreprenorial.

2. Aquis-ul comunitar în domeniul IMM-urilor până în anul 2007

Fundamentul juridic al politicii privind întreprinderile mici și mijlocii este Articolul 157 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană , care conține prevederi referitoare la asigurarea condițiilor necesare pentru competitivitatea industriei Comunității, în contextul unui sistem de piețe deschise și concurențiale. Principiile de bază pentru îndeplinirea acestor obiective se referă la:

• Accelerarea adaptării industriei la schimbările structurale;

• Încurajarea creerii unui mediu favorabil inițiativei și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii;

• Încurajarea creerii unui mediu favorabil pentru cooperarea între întreprinderi.

O primă reflectare a politicii europene în materie o constituie primul Program comunitar de acțiune în domeniul IMM-urilor din 1983, an care a și fost declarat Anul European al Întreprinderilor Mici și Mijlocii. Al doilea program comunitar în acest domeniu a fost lansat în anul 1987 și a fost prelungit de Consiliu pentru perioada 1993-1996.