Soluții de plată în comerțul internațional și utilizarea cambiei

I.Comertul international

I.1.Scurt istoric

Comertul international este totalitatea legaturilor comerciale de cumparare-vânzare de bunuri si servicii, ce se desfasoara între diferite state ale lumii pe baza diviziunii internationale a muncii. Comertul international este o forma de legatura între pietele nationale, între producatori de marfuri din diferite tari.

Forma moderna a activitatii financiare internationale începe din punct de vedere istoric, odata cu încheierea tratatului de pace dupa razboiul franco-prusac din anul 1871. Tratatul impunea Frantei o despagubire de razboi enorma, care va forma continutul unui flux financiar-monetar international. Apoi Primul Razboi Mondial va determina la rândul sau un nou flux financiar si monetar international.

Pentru reglementarea acestor fluxuri se instituie pentru prima data în istoria relatiilor internationale o institutie specializata în coordonarea legaturilor financiar-monetare, Banca Reglementelor Internationale (BRI).

Fenomenul mondo financiar si monetar va continua sa se dezvolte dupa Primul Razboi Mondial. Relatiile economice dintre statele iesite din conflictul mondial au continuat sa creasca, solicitând o dezvoltare rapida a activitatii monetare, financiare si de credit. În 1970 relatiile economice internationale însumau peste 300 de miliarde de dolari, iar fluxurile de fonduri financiare capatasera un caracter permanent. Apar sisteme monetare regionale si modalitati noi de gestionare a cursurilor valutare dar si multe aspecte negative pe care sistemul monetar international le presta economiilor nationale.

Aparitia schimbului regulat de produse este indisolubil legata de aparitia diviziunii sociale a muncii fiind un rezultat al ei.

Odata cu prima mare diviziune sociala a muncii, de care sunt legate aparitia proprietatii private dezvoltarea schimbului, ia nastere si se dezvolta schimbul între indivizi, care în cele din urma devine unica forma de schimb. Prabusirea sistemului colonial si aparitia dupa cel de al Doilea Razboi Mondial a unui mare numar de state independente au generat evolutii noi în modul de realizare a relatiilor economice internationale. Cooperarea economica internationala este înainte de toate un produs, un rezultat al progresului tehnico-stiintific accelerat ce se desfasoara astazi în lume si care are o asemenea amploare si profunzime.

Extinderea diviziunii mondiale a muncii de tip industrial sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice contemporane pe deplin echitabile reclama dezvoltarea economica multilaterala, a tuturor statelor, crearea unei industrii moderne, diversificate în fiecare tara pe baza eforturilor proprii – ca factor primordial – si a unei largi colaborari internationale bazata pe respectarea stricta a principiilor si normelor dreptului international. Ca urmare revolutia tehnico-stiintifica contemporana a determinat o accentuare a interdependentelor economice dintre state.

În conditiile epocii contemporane, toate tarile lumii indiferent de natura orânduirii sociale, de marimea si forta lor economica, de gradul lor de înzestrare cu resurse naturale sau forta de munca, asezare geografica, etc., trebuie sa participa într-o masura mai mare sau mai mica la circuitul economic mondial, acesta fiind o consecinta fireasca de ordin obiectiv a interconditionarii economiei generale dintre toate statele lumii.

Analiza comertului international din perioada postbelica prilejuieste desprinderea unui trasaturi si tendinte specifice acestei perioade. S-au conturat trei trasaturi principale ale dinamicii si volumului comertului international:

O prima trasatura ar fi ca în perioada postbelica, comparativ cu perioadele anterioare, comertul international a înregistrat cel mai înalt nivel de crestere.

Cauza este: schimbarea profunda ce s-a produs în structura economica mondiala. Cresterea impresionanta n-a fost continua, permanenta, ci întrerupta de unele scaderi, fie în volumul valoric, fie în volumul fizic:

- Exportul tarilor capitaliste dezvoltate au crescut în anii 1950 – 1980 într-un ritm

mediu anual de 11,6 %.

- Exportul tarilor în curs de dezvoltare au crescut în anii 1950 – 1980 într-un ritm mediu anual de 11 %.

- Exportul tarilor socialiste au crescut în anii 1950 – 1980 într-un ritm mediu anual de 12 % la tari europene si 9 % la tari asiatice.

A doua trasatura ar fi ca în perioada postbelica comertul international a devansat ca ritm de crestere, nu numai Produsul National Brut (PNB), si respectiv Produsul Intern Brut (PIB), ci si productia industriala si agricola la nivel mondial.

A treia trasatura caracteristica dinamicii si volumului comertului international, rezultând din compararea acestuia cu evolutia rezervelor de aur si devize centralizate ( la nivel de stat ), ale lumii nesocialiste.

La schimbul international clasic de marfuri, de servicii si de capital se adauga dupa anii ’50 relatii directe între agenti economici din tari diferite în sfera productiei însasi. Cooperarea în productie devine astfel o necesitate, o conditie de crestere economica la nivel micro si macroeconomic.

Nici o tara a lumii contemporane, oricât de mare si de dezvoltata ar fi, si nici o societate comerciala cu orice cifra de afaceri si orice nivel tehnologic ar avea, nu mai poate evolua ascendent fara conlucrari cu parteneri externi. Asa dar premisa obiectiva a cooperarii economice internationale îsi are sorgintea în procese si structuri ale evolutiei economice contemporane: progresul tehnic, diviziunea sociala a muncii, se mai adauga procese si circumstante politice si sociale.