Studiu Comparativ UE-Nafta

INTRODUCERE

Dezvoltarea economică contemporană confirmă justeţea aprecierilor referitoare la accentuarea interdependenţelor dintre economiile naţionale ale statelor lumii: Ultimele decenii au adus prosperitatea unor naţiuni şi un complex de probleme tuturor naţiunilor. Ele au ridicat un semn de întrebare în legătură cu multe din valorile, ideile şi raţiunile pe baza cărora au fost făcute relaţiile dintre naţiuni şi în cadrul naţiunilor. Ele au legat naţiunile într-o reţea complexă de interdependenţe, din care nici o naţiune, oricât de puternică ar fi, nu se poate auto exclude în mod realist. Ele au plasat omenirea în cadrul unor noi alegeri şi au expus-o unor pericole fără precedent.

Ca urmare, diversitatea şi complexitatea problematicii ce caracterizează lumea contemporană se amplifică continuu. Acest lucru este evidenţiat şi de apariţia unor procese şi fenomene care modifică conţinutul dezvoltării şi creşterii economice la scară naţională, zonală şi globală. Intre fenomenele noi apărute şi care solicită atât preocupări teoretice, cât şi de politică economică, este de reţinut şi fenomenul integrării economice care atrage după sine, în funcţie de natura sa, o serie de consecinţe de ordin politic, social şi militar.

O serie de ţări care au suferit mari pierderi în cursul celui de-al doilea război mondial (Germania, Japonia) şi-au refăcut economia pe o bază tehnică modernă. Creşterea lor economică a devenit treptat atât de mare încât, în întreaga lume, a fost apreciată ca un adevărat miracol.

Ori, acest fapt, ca şi schimbările profunde ce au avut loc în aparatul de producţie al altor ţări, a dus la modificări considerabile în raporturile de forţă pe plan internaţional. Limitele naţionale ale dezvoltării economico-sociale au început să devină prea înguste; graniţele statale, restricţiile comerciale la export şi import ca şi cele referitoare la circulaţia capitalurilor şi a forţei de muncă au început să frâneze dezvoltarea şi în felul acesta, anumite grupări de state au resimţit nevoia unei mai strânse interdependenţe într-un cadru mai larg.

Integrarea economică interstatală constituie una din trăsăturile caracteristice esenţiale ale economiei mondiale în perioada postbelică. Ea a determinat formarea unor noi centre de putere, care exercită o influenţă tot mai mare asupra raportului de forţe din lumea contemporană.

Integrarea economică apare, ca proces contemporan, după al doilea război mondial, în contextul vest-european din considerente ce au pornit iniţial de la situaţia economică din această perioadă. Integrarea statelor vest-europene a fost una din modalităţile de refacere economică a unor ţări ce resimţeau efectele negative ale războiului.

Apoi, ca urmare a extinderii integrării economice interstatale şi în alte zone ale lumii, interdependenţa dintre ţări şi cooperarea economică au căpătat nu numai dimensiuni şi particularităţi noi, dar şi o dinamică deosebită. De asemenea, sub impactul integrării economice, relaţiile economice din întreaga lume vor cunoaşte, în perspectivă, schimbări şi mai profunde.

CAPITOLUL I

INTEGRAREA REGIONALĂ – PROCES DEFINITORIU AL

ECONOMIEI MONDIALE CONTEMPORANE

1.1. Integrarea economică

1.1.1. Delimitări conceptuale

Termenul “integrare economică” nu are un singur înţeles. El este folosit pentru a descrie interdependenţa dintre economiile naţionale care sunt angrenate în comerţul internaţional. El se referă, de asemenea, la orice grup de economii naţionale care sunt unificate în întregime în sens economic. Integrarea economică poate fi înţeleasă ca un proces ce conduce la abolirea completă a tuturor discriminărilor între unităţile economice aparţinând unor diferite economii naţionale sau ca o etapă a acestui proces (Mikic, Mia – International Trade, St. Martin’s Press, Inc., New York, 1998). Trebuie menţionat faptul că sunt şi alţi termeni folosiţi pentru a descrie integrarea economică. Printre termenii cel mai frecvent utilizaţi se numără acordurile comerciale regionale, acordurile de integrare regională, blocurile comerciale, regionalizarea, acordurile de comerţ preferenţial, liberalizarea comerţului regional şi reducerea tarifară preferenţială. În ciuda faptului că aceşti termeni nu au înţelesuri identice, ei sunt folosiţi interschimbabil pentru a face referire atât la proces, cât şi la sistemul de relaţii de schimb ce caracterizează integrarea economică. De fapt, aceşti termeni predomină în dezbaterile recente asupra liberalizării multilaterale a comerţului. Deşi procesele integraţioniste conduc la liberalizarea comerţului, în prezent s-a ajuns la a privi regionalizarea ca pe o ameninţare asupra liberalizării comerţului internaţional, care s-a dezvoltat în cadrul GATT în perioada postbelică.

Integrarea economică poate fi definită, în sens larg, ca înlăturarea discriminatorie a tuturor barierelor comerciale între statele participante, adesea însoţită de stabilirea unor elemente de cooperare şi coordonare, cum ar fi armonizarea parţială sau deplină a politicilor economice într-una sau mai multe zone.

Ea presupune absenţa discriminărilor sau eliminarea progresivă a discriminărilor în raporturile economice şi de altă natură dintre statele ce constituie ansamblul economic respectiv şi poate contribui la stabilitatea şi eficienţa economică a relaţiilor dintre statele membre. Dacă are loc într-o arie geografică restrânsă, integrarea economică este de natură regională.

Cauzele principale ale integrării economice sunt: apariţia şi manifestarea în forme tot mai acute - începând de la jumătatea secolului al XX-lea - a contradicţiei dintre posibilităţile de sporire a producţiei şi capacitatea restrânsă a pieţelor naţionale; gradul înalt de concentrare a producţiei şi de centralizare a capitalurilor, pe de o parte, limitele şi restricţiile mişcării libere a capitalurilor şi forţei de muncă, pe de altă parte; necesitatea capitalurilor din ţările situate într-o anumită zonă de a-şi promova şi apăra "în comun" interesele ameninţate de concurenţi internaţionali foarte puternici; constituirea de mari firme (de stat sau mixte) care, prin activitatea lor, depăşesc graniţele naţionale; interesele comune ale ţărilor dezvoltate de a menţine şi extinde relaţiile cu fostele ţări coloniale devenite independente.

Integrarea economică poate lua mai multe forme (Mikic, Mia – International Trade, St. Martin’s Press, Inc., New York, 1998). Tipurile avute în vedere, de regulă, de către teoria integrării economice sunt următoarele: