Tranzacția comercială dintre Eurojet România SRL și Avolus Group Bv

Tranzacţia comercială

Eurojet România SRL – Avolus Group BV

1. Caracterizare generală a tipului de tranzacţie

Tranzacţiile comerciale au următoarele elemente comune: existenţa mai multor părţi (subiecţi) şi existenţa unui obiect (reglementări) în realizarea unui consens pentru armonizarea intereselor. Pe lângă elementele comune se pot releva unele caracteristici cum ar fi caracterul solemn care implică existenţa unui înscris (contract), caracterul reglementat, presupunând existenţa şi respectare unor norme legale (de ex. tipizarea contractelor) şi caracterul profesional care impune participarea profesioniştilor.

După obiectul tranzacţiei se remarcă două tipuri: tranzacţii economice (în sfera economiei reale, de ex. industriale sau comerciale) şi tranzacţii financiare (în sfera economiei nominale, de ex. cele din domeniul bancar sau de pe piaţa de capital).

Tranzacţia comercială internaţională(vânzarea internaţională) poate fi definită ca totalitatea activităţilor economice care au ca scop realizarea de operaţiuni comerciale internaţionale privind circulaţia mărfurilor de la vânzător la cumpărător, în cadrul prevederilor convenite prin contractul de vânzare-cumpărare.

Întrucât contractul de vânzare-cumpărare este suportul juridic al unei tranzacţii comerciale internaţionale, este necesar ca pe lângă elementele constitutive(caracterul consensual, translativ de proprietate, oneros şi sinalagmatic), să conţină şi elementul de extraneitate(trăsătură definitorie). Acest element transformă noţiunea de vânzare internă într-una de vânzare internaţională, generând consecinţe importante, precum: raportul juridic încheiat iese total sau parţial de sub jurisdicţia internă a unui stat, jurisdicţie care se completează cu normele de drept civil şi comercial ale unui alt stat.

Contractul de vânzare internaţională de mărfuri este acordul de voinţă între doi parteneri având sediile în ţări diferite, prin care una dintre părţi(exportatorul) se obligă să transfere celeilalte părţi(importatorul) proprietatea unui bun al său(marfa care face obiectul contractului), contra plăţii unui preţ.

2. Cadrul legal al internationalizarii

Internationalizarea firmei poate fi definita ca un proces de implicare a firmei in operatiuni internationale.

Procesul internationalizarii este unul evolutiv, in cadrul caruia firma parcurge treptat mai multe stadii carora le corespund strategii si respectiv structuri organizatorice diferite.

Abordarea pietei externe de catre intreprinderi se poate face fie pe baza unui comportament pasiv, axat pe vinzari accidentale, fie pe baza unei strategii a internationalizarii.

Strategia de internationalizare adoptata de catre intreprinderi este reflectarea vointei acestora de a se angaja intr-- economie globala.Etapele elaborarii unei asemenea strategii sunt urmatoarele:

- analiza contextului economic mondial si a datelor proprii intreprinderii;

- determinarea obiectivelor internationalizarii;

- algerea modalitatilor de internationalizare;

- elaborarea si realizarea planului de internationalizare.

Importanta procesului de internationalizare este reflectata si de faptul ca majoritatea statelor lumii aplica programe de promovare a exporturilor, prin care se încearca stimularea activitatilor de export ale firmelor locale.

Este evident ca - economie de piata nu se poate dezvolta fara existenta unui mediu inconjurator legislativ si institutional adecvat acestui mecanism economic. Pe plan juridic, dreptul de proprietate trebuie atat recunoscut, cat si respectat, in special privind consecintele acestuia – libertatea de transmitere a obiectului proprietatii. Se impun, de asemenea, dezvoltarea dreptului comercial, organizarea tribunalelor comerciale, iar pe plan financiar-contabil stabilirea unor metodologii adecvate de evaluare a patrimoniului intreprinderilor, crearea sau specializarea unor institutii de profil – cabinete de audit, banci consiliere pentru privatizare, banci specializate pentru credite pe termen scurt sau mediu in scopul internationalizarii etc.

2.1 Legislaţia relevantă pentru internaţionalizare în România

Aceasta se referă la :

- ORDINUL Ministrului Transporturilor si Infrastructurii 1089/26 iunie 2012 privind culegerea, analiza, centralizarea şi difuzarea datelor statistice din domeniul transportului aerian

Având în vedere prevederile din Legea organizării şi funcţionării statisticii oficiale în România nr. 226/2009, din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, transporturilor şi infrastructurii emite următorul ordin:

- Art. 1. - (1) În vederea participării la sistemul informaţional naţional şi internaţional, a tratării unitare a datelor statistice specifice aviaţiei civile, se desemnează Autoritatea Aeronautică Civilă Română ca organism tehnic responsabil pentru culegerea, analiza, centralizarea şi difuzarea datelor statistice din domeniul transportului aerian.