Tranzacții frauduloase - piața bursieră

1. Caracterizarea generală a tipului de tranzacţie ales

Pentru a analiza tranzacţiile bursiere este necesară definirea şi caracterizarea acestora şi cunoaşterea mecanismului bursei ca piaţă care îşi pune amprenta asupra modalităţilor de tranzacţionare. Vom avea în vedere în continuare toate aspectele specifice acestui tip de tranzacţii precum şi cadrul legislativ ca principală constantă pe această piaţă.

1.1. Definire, trăsături şi mecanismul de principiu

În sens larg, tranzacţiile bursiere cuprind toate contractele de vânzare-cumpărare de titluri şi alte active financiare, încheiate pe piaţa secundară, indiferent dacă acestea se tranzacţionează la busa propriu-zisă sau pe pieţele interdealeri. În sens restrâns, tranzacţiile bursiere se referă la contractele încheiate în incinta burselor de valori, prin intermediul agenţilor de bursănşi în conformitate cu reglementările bursiere.

Bursa este o piaţă pe care se oferă şi se desfac, dupa o procedura specială, mărfuri sau valori mobiliare . Cel mai frecvent, termenul de bursă desemnează o instituţie a economiei de piaţă care se bucură de interes în lumea afacerilor, în masură în care asigură un cadru organiţat pentru realizarea tranzacţiilor şi un sistem de principii şi norme care să garanteze încheierea şi executarea contrctelor, în condiţii de exactitate, corectitudine şi transparenţă.

Bursa se prezintă ca o instituţie care dispune de spaţii pentru tranzacţii, unde se concentrează cererea şi oferta de valori mobiliare, realizându-se negocierea, contractarea şi executarea contractelor în mod deschis, în conformitate cu un regulament cunoscut. Acest mod de organizare a activitîţii bursiere presupune centralizarea tranzacţiilor prin intermediul unui mecanism care asigură accesul direct şi continuu al clienţilor la informaţiile de piaţă şi la efectuarea operaţiunilor, exclusiv în cadrul acestui mecanism. În mod tradiţional, acesta s-a realizat prin concentrarea ordinelor de vânzare şi cumparare într-un anumit spaţiu – sală de negociere a bursei - şi efectuarea tranzacţiilor de către un personal specializat – agenţi de bursă.

Privite prin prisma conţinutului activitaţii, bursele de valori mobiliare reprezintă segmentul cel mai important al pieţei secundare de capital. Fiecare tranzacţie este generată de interesele vânzătorilor şi cumpărătorilor şi, la rândul ei, produce efecte asupra cursului valorilor mobiliare. Concentrând o mare parte a cererii şi ofertei de valori mobiliare, bursa este cea care asigură lichiditatea şi mobilitatea capitalurilor.

Prin intermediul bursei, agenţii economici care şi-au plasat capitalurile pe piaţa primară pot reintra în posesia capitalurilor, înainte de scadenţă.

În funcţie de varietatea tranzacţiilor pe care le mijlocesc, bursele pot fi generale şi specializate. În cadrul burselor generale se tranzacţionează o gamă variată de mărfuri şi hârtii de valoare. Bursele specializate mijlocesc tranzacţii numai de mărfuri sau numai de hârtii de valoare. Dupa obiectul tranzacţiilor, se disting: bursa de valori; bursa de valori mobiliare; burse valutare sau burse de devize (obiectul tranzacţiei fiind reprezentat de valute şi devize); burse complementare comerţului internaţional (ex.: bursele de asigurări sau bursele de navlu).

Bursa asigură o circulaţie liberă şi intensă a valorilor mobiliare la un curs care reflectă interesul publicului pentru deţinerea anumitor valori mobiliare, interes motivat de competitivitatea economică şi financiară a emitentului, ca şi de valoarea de piaţă a titlului respectiv. Principalul rol al bursei îl constituie, aşadar, efectuarea de tranzacşii cu hârtii de valoare emise de agenţii economici şi plasate de agenţii de schimb, acestea putând fi comercializate datorită caracterului lor negociabil.

Activitatea pe piaţa bursieră este urmărită prin intermediul cursului valorilor mobiliare şi indicelui bursier. Aceşti indicatori sunt consideraţi barometre ale stării economice şi politice a ţării respective. Bursa este sensibilă la toate evenimentele de ordin economic, financiar-monetar, social, politic. Ea pune în evidenţă starea conjuncturală a economiei naţionale în cadrul căreia funcţionează bursa.

1.2. Inventarul actelor normative aplicabile

Instituţia bursieră are la bază o Asociaţie a Membrilor Bursei, fapt pentru care, atât legislaţia ţărilor avansate în reglementarea sa, cât şi în ţările unde piaţa bursieră funcţionează de mai recent, apare reglementat acest principiu. În toate statele în care piaţa bursieră este organizată de sine stătător există o lege specială care reglementează, intr-o manieră unitară, toate problemele ce ţin de operaţiunile cu valori mobiliare.

Spre exemplificare, prin “Security Exchange Act” (1931) – S.U.A. bursa este definită ca “orice organizaţie, asociaţie sau grup de persoane, înregistrate sau nu în calitate de corporaţie, ce constituie, menţine şi pune la dispoziţie un spaţiu plus condiţiile necesare confruntării cererii şi ofertei de mărfuri sau titluri financiare, pentru îndeplinirea, în mod curent, a funcţiilor bursei concretizate în desfăşurarea corectă a tranzacţiilor bursiere”.

Există regelementări similare şi în Japonia, unde bursa este definită ca “o persoană înregistrată în calitate de corporaţie, care pune la dispoziţie o piaţă, în vederea desfăşurării tranzacţiilor de valori sau mărfuri”.

În Romania, prin Legea nr. 52/1994, bursa de valori este reglementată ca fiind „o instituţie cu personalitate juridică, care asigură publicului, prin activitatea intermediarilor autorizaţi, sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate pentru efectuarea continuă, coordonată, transparentă şi echilibrată a tranzacţiilor cu valori mobiliare admise la cotă, oferind economiilor investite garanţie moraşă şi securitate financiară” şi care de fapt, constituie piaţa oficială şi organizată pentru negocierea valorilor mobiliare.